Aflat la muncă, într-o pauză de cafea, Bulă simte dintr-odată un fior ciudat. Se uită pe fereastră, dar nimic suspect. Se gândește câteva momente și, cum suspiciunea nu-l lasă în pace, scoate telefonul și o sună pe Bubulina.
– Alo, Bubulino, ești acasă?
– Da, Bulă, ce să fac… unde să fiu?
Bulă, serios:
– Nu știu, dar simt că faci ceva greșit acum.
Bubulina, intrigată:
– Ce ai pățit, Bulă? Ți-a intrat iar piticul pe creier?
Bulă, apăsat de „intuiție”:
– Nu știu, dar așa simt eu. Zi-mi repede, ce faci acum? Dar să fii sinceră!
Bubulina, cu un aer calm, dar puțin ironic:
– Bulă, citesc.
Bulă, surprins plăcut, cu un zâmbet mândru:
– Wow, Bubulino, ce nevastă inteligentă am! Bravo, dragă! Dar zi-mi și mie, de când te-ai apucat tu de citit?
Bubulina, cu o voce dulce, dar ușor sarcastică:
– De când am reușit să îți sparg parola de la Facebook, dragul meu.
Familia Bulă, veselă și plină de entuziasm, pornește la drum cu mașina spre mare. Soarele strălucește, iar radioul cântă o melodie optimistă. Bubulina se întoarce spre Bulă și spune:
– Dragă, abia aștept să ajungem! Plajă, soare, relaxare… În sfârșit o să scăpăm de stresul de acasă!
Bulă, cu o mână pe volan și una pe pachetul de semințe, răspunde relaxat:
– Așa e, Bubulino! În sfârșit, merităm și noi o vacanță adevărată!
După câțiva kilometri, Bubulina se ridică brusc de pe scaun, cu ochii mari de panică:
– Aoleu, Bulă! Oprește mașina! Întoarce! Trebuie să mergem înapoi acasă!
Bulă frânează ușor și, surprins, întreabă:
– Ce-ai pățit, femeie? Ce-i cu tine?
Bubulina, disperată:
– Am uitat fierul de călcat în priză! Doamne, sper să nu fi pornit vreun incendiu!
Bulă, calm, începe să râdă încet:
– Relax, Bubulino, nu ne întoarcem.
Bubulina, iritată:
– Cum poți să spui asta? Dacă ia foc casa? Dacă pățește ceva?
Bulă, liniștit și cu o grimasă de înțelepciune pe față, îi răspunde:
– Nu va fi niciun incendiu. Sunt 100% convins că n-am închis robinetul de la chiuvetă. Dacă ia foc, se stinge singur!
Bulă intră în frizerie într-o dimineață, își scutură paltonul de zăpadă și se așază pe scaunul din fața oglinzii. Îl privește pe frizer cu o expresie hotărâtă, dar și puțin sceptică.
– Domnule frizer, am o problemă. Nu am reușit niciodată să fiu bărbierit perfect pe obraji. Mereu rămâne câte ceva. Crezi că te descurci?
Frizerul, un om cu experiență și un zâmbet prietenos, îl privește pe Bulă în oglindă:
– Nu-ți face griji, Bulă! Am soluția perfectă.
Scoate dintr-un sertar o bilă mică de lemn și i-o întinde:
– Ia bila asta și ține-o în gură, între obraz și dinți. Așa, pielea se întinde frumos, iar bărbieritul va fi impecabil.
Bulă, puțin neîncrezător, ia bila, o pune în gură și se conformează. Frizerul începe treaba, iar după câteva minute, Bulă simte cum lama alunecă fără cusur pe obraji. Termină bărbieritul, iar Bulă se privește în oglindă uimit.
– Domnule frizer, este incredibil! E cel mai fin bărbierit pe care l-am avut vreodată!
Frizerul, mulțumit, își șterge ustensilele:
– Ți-am spus că soluția funcționează!
Bulă, curios, întreabă:
– Dar, spune-mi, ce făceam dacă înghițeam bila?
Frizerul își păstrează calmul, dar un mic zâmbet șmecheresc îi luminează fața:
– Nimic, Bulă! Te duceai acasă, așteptai o zi-două și mi-o aduceai înapoi, așa cum au făcut și ceilalți!
