Bulă ajunge în zori acasă, încercând să pășească tiptil, dar nevasta îl aștepta deja, cu mâinile încrucișate și un privit tăios.
– Unde ai fost toată noaptea?! întreabă ea, pe un ton ce anunța furtună.
Bulă oftează, își drege glasul și începe:
– Închipuie-ți, dragă, când să plec acasă de la birou, secretara cea nouă mi-a adus o cafea. Am zis să fiu politicos, așa că am acceptat. Dar când a pus cafeaua pe masă, bluza ei s-a descheiat un pic și…
– Așa, și? întreabă Bubulina, cu ochii mijiți.
– Și nu m-am putut abține să o sărut pe gât! La care ea a devenit sălbatică și…
– Și?
– Și ne-am pierdut amândoi capul! În final, am ajuns la ea acasă și am făcut dragoste nebună toată noaptea.
Bubulina îl privește câteva secunde, apoi își dă ochii peste cap și spune sec:
– Minți! Pun pariu că iar ai încercat să-ți instalezi rahatul ăla de Windows.
O familie de tineri merge în vizită la niște prieteni mai în vârstă. O masă bogată e deja pregătită, iar gazdele, doi bătrânei simpatici, îi invită să se așeze.
Bătrânul își privește soția cu dragoste și spune:
– Luceafărul meu, adu felul întâi.
Femeia zâmbește și se ridică sprintenă, iar tinerii se uită impresionați.
După ce termină, bătrânul exclamă din nou:
– Frumoasa mea, adu felul doi.
Tinerii își dau coate, admirând relația lor atât de afectuoasă.
Când se termină și felul doi, bătrânul îi spune soției cu voce caldă:
– Iubirea mea, adu desertul.
Tinerii sunt pur și simplu fascinați de acest cuplu care pare să fi păstrat romantismul vieții de tineri căsătoriți.
După masă, femeile merg la bucătărie să spele vasele, iar bărbații rămân singuri la masă. Tânărul, curios, îi spune bătrânului:
– Domnule, e incredibil cât de frumos vorbiți cu soția dumneavoastră. După atâția ani de căsnicie, încă îi spuneți „Luceafărul meu”, „Frumoasa mea”, „Iubirea mea”… Aș vrea să fiu și eu așa când voi îmbătrâni! Care e secretul?
Bătrânul oftează și, uitându-se peste umăr să nu-l audă nevasta, îi șoptește:
– Să mor de mai știu cum o cheamă…
Fata și băiatul stăteau pe o bancă în parc, sub lumina blândă a felinarelor, visând la viitorul lor împreună. Fata, emoționată, îl privește cu ochi sclipitori și îi spune:
– După ce ne căsătorim, vreau să împărtășim totul! Necazurile, temerile, problemele… să trecem prin viață unul lângă altul, cu bune și cu rele.
Băiatul, relaxat, își trece mâna prin păr și zâmbește:
– Păi eu nu am așa ceva!
Fata îl privește atent câteva secunde, apoi își întinde mâinile într-un gest larg, plin de înțeles:
– Păi… încă nu ne-am căsătorit!
Iarna, un frig năprasnic, vântul şuiera pe lângă colțurile casei, iar zăpada scârțâia sub pași.
Un cuplu foarte bătrân se pregătea de somn, încălzindu-se la gura sobei. Bătrânul își freca mâinile amorțite, în timp ce bătrâna cotrobăia după o plapumă mai groasă.
La un moment dat, bătrâna oftează adânc și, cu un zâmbet nostalgic, îi spune soțului:
– Mai ții tu minte, bărbate, în tinerețe, înainte să mă ceri de la mama, cum mă așteptai tu seară de seară la stejarul din fundul grădinii? Eu ieșeam tiptil din casă, înfrigurat de emoție, și cu câtă pasiune ne mai iubeam?
Bătrânul se luminează la față și dă afirmativ din cap:
– Da… ce vremuri! Eram tineri, nebuni, fără frică de ger…
Bătrâna se apropie de el, îl ia de mână și îi spune cu un licăr în ochi:
– Hai să o mai facem o dată ca pe vremuri! Că suntem bătrâni și nu se știe cât timp mai avem…
Bătrânul, entuziasmat, își pune cojocul gros, își trage căciula bine pe urechi și, cu inima bătând mai tare de emoție decât de ger, pleacă spre stejar.
Stă acolo tremurând, așteptând-o cu nerăbdare. Minut după minut, vântul îi taie obrajii, barba i se umple de chiciură, picioarele îi amorțesc. Se învârte în cerc, își suflă în palme, dar bătrâna tot nu apare.
După vreo oră, înghețat bocnă, se hotărăște să se întoarcă în casă. Când intră, o găsește pe bătrână înfofolită bine în plapumă, cu un ceai fierbinte în mână.
– Da’ bine, mai nevastă, bine că stai la căldură sub plapumă și eu te aștept să paralizez de frig în viscol lângă stejar! De ce n-ai venit?!
Bătrâna își sorbi tacticos din ceai și, cu un ton sec, dar plin de satisfacție, răspunde:
– Nu m-a lăsat mama…
