Bulă, vizibil abătut și un pic rușinat, povestește prietenilor, cu o încruntare pe față:
– Am urmărit-o pe nevasta-mea când pleca la amant, și m-am gândit că, poate, dacă o surprind, o să pot să o prind pe picior greșit, să văd și eu cu ce se ocupă când nu sunt eu acasă. Deci, am plecat pe urmele ei, așa, pe furiș. La vreo jumătate de oră, bat la ușa apartamentului unde știam că o să ajungă.
Prieteniile din jurul mesei sunt tot mai curioase. Unul dintre ei îl întreabă, sperând că va adăuga un detaliu picant:
– Și ce s-a întâmplat mai departe?
Bulă ridică din umeri și își continuă povestea:
– Iese un tip bine, frumușel, un bărbat care arată ca un model de reviste, perfect machiat, cu o privire încrezătoare și tot ce vrei tu. Așa, de-ăla care ar putea să fie actor în filme romantice, înțelegi? Eu stau acolo, mă uit la el și mă gândesc: „Bă, ăsta chiar o impresionează pe nevastă-mea!”
Toți prietenii sunt deja atenți la fiecare cuvânt, iar Bulă, cu un oftat profund, își continuă gândul:
– Ridic ochii, mă uit și o văd pe nevasta-mea… Doamne, ce văd! Părul răvășit, machiajul pe jumătate șters, un maiou din ăla vechi și niște pantaloni care parcă au fost pentru altcineva. Iar când o văd mai bine… pară vălvoi, sânii lăsați, celulita aia de care-mi spune mereu că nu are, vergeturi ca pe un harta veche.
Bulă își trece mâinile prin păr și oftă:
– M-am simțit de parcă m-ar fi lovit un tren! Am vrut să intru în pământ de rușine, așa de rău îmi era pentru omul ăla.
Soțul și soția, după două zile grele de muncă în Germania, se întorc obosiți acasă, fiecare cu gândurile încurcate de ce s-a întâmplat în acele zile. Soția îl întreabă pe soț, mai mult din curiozitate, decât din vreo nelămurire:
– Bărbate, cum ai reușit să cumperi costiță fără să știi limba? Adică, chiar ai avut curaj să te înțelegi cu vânzătorul?
Soțul, uitându-se la ea cu o expresie serioasă, dar și cu un zâmbet pe buze, povestește:
– Ei bine, draga mea, a fost simplu. M-am dus la magazin și, cum nu știam ce să spun, m-am gândit că e mai bine să fiu direct. Am ridicat tricoul, i-am arătat coastele și i-am făcut semn că vreau costiță. A înțeles imediat!
Soția îl privește cu un amestec de uimire și amuzament, dar în același timp începe să râdă:
– Ce, ai făcut asta? Doamne, ce o să mai spună oamenii din magazin! Dar mă bucur că ai reușit să te descurci, măcar ai adus ce trebuia.
Soțul, amuzat de propria ispravă, adaugă:
– A mers de minune! L-am văzut pe vânzător cum a râs și el, dar mi-a dat costițele și m-a încurajat, parcă îmi spunea „Bravo, știu ce vrei!”
Soția, încă râzând, îl ia ușor la rost:
– Păi bine, bine, dar mă bucur că nu te-am trimis după ouă.
Un bărbat fericit, după o zi lungă de muncă, se așază pe canapea, cu o privire destinsă și cu un zâmbet satisfăcut pe față, gândindu-se la viața lui de familie. În mintea lui începe să ruleze un monolog:
„Sunt căsătorit de 17 ani și în tot acest timp iubesc o singură femeie. E adevărat, am avut și eu momente de neînțelegeri, dar totuși, când ne adunăm amândoi la masă sau când râdem de orice lucru mărunt, simt că timpul nu are sens. De fiecare dată când mă uit la ea, îmi amintesc cum ne-am cunoscut și cum fiecare zi a fost o mică aventură. E minunat să simt că suntem echipa perfectă!
În toți acești ani, am învățat să apreciez micile momente: când îmi aduce o cafea dimineața fără să-i cer, când râde de glumele mele stupide sau când se uită la mine cu acea privire care îmi spune că mă iubește. Da, chiar și atunci când nu sunt tocmai în cea mai bună formă.
Și totuși, am învățat un lucru foarte important: secretul unei căsnicii fericite nu e să spui totul. Așa că… important e să nu afle soția.”
O vedetă TV, cu o privire ușor preocupată, se află în fața camerelor, pregătindu-se pentru un interviu live. Deși încearcă să fie cât mai naturală, o întrebare delicată o pune pe gânduri. Cu un zâmbet forțat, încearcă să explice la începutul emisiunii:
– Dacă par că m-am îngrășat, să știți că o cameră de filmat te îngrașă cu 5 kilograme! Este o tehnică specială, din păcate, care adaugă un pic de volum, chiar dacă tu nu ai mâncat nimic de dimineață. E pur și simplu… magia televiziunii!
Publicul râde amuzat, dar un telespectator mai curios, cu un umor rapid, ia cuvântul și ridică mâna la camera de luat vederi. Cu un ton ștrengar, el întreabă:
– Și cu câte camere filmați, doamnă? 7-8?
