Tânăra mea și apetisantă soție stătea dimineața în bucătărie, pregătind ca de obicei micul nostru dejun: 4 ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt și suc proaspăt de portocale. Era îmbrăcată doar cu un tricou scurt, același cu care dormise, iar lumina caldă a dimineții îi accentua silueta. Pe jumătate adormit, m-am apropiat de masă, trăgând leneș de scaun.
Dar, spre surprinderea mea, ea s-a întors brusc, cu un zâmbet misterios și ochii strălucind de un gând ștrengăresc:
– Ar trebui să faci dragoste cu mine chiar acum!
Am clipit de câteva ori, încercând să îmi dau seama dacă sunt treaz sau încă visez. Nu-mi venea să cred ce auzeam.
– Uau! am exclamat, cu inima bătându-mi ca un toboșar entuziast. E clar, e ziua mea norocoasă!
Am sărit din scaun și am îmbrățișat-o cu toată pasiunea, iar ceea ce a urmat a fost o nebunie dulce, chiar acolo, pe masa din bucătărie. Tricoul îi rămăsese agățat în jurul gâtului, iar noi am râs ca niște adolescenți care tocmai descoperiseră dragostea.
La final, ea mi-a zâmbit cu ochii plini de tandrețe și mi-a șoptit un sincer „Mulțumesc!” înainte să se întoarcă iute la aragaz, verificând cratița cu ouă.
Într-un amestec de fericire și confuzie, am întrebat:
– Ce a fost asta?
Ea mi-a răspuns cu un aer inocent, dar și puțin amuzată:
– Știi, s-a stricat cronometrul și nu mai știam cât să fierb ouăle…
Rusul, americanul și Bulă stăteau la o masă, fiecare cu câte un pahar în mână, și începeau să se laude cu realizările lor naționale.
Rusul se ridică mândru și declară:
– Noi am fost primii în spațiu! Yuri Gagarin, eroul nostru, a deschis calea omenirii către stele!
Americanul, cu un zâmbet superior, îl contrazice imediat:
– Da, da, frumos, dar noi am fost primii pe Lună! Armstrong a făcut acel prim pas „mic pentru om, mare pentru omenire”.
Toți ochii se îndreaptă către Bulă, care își ia o gură de suc, își șterge gura tacticos și zice:
– Așa este, dar noi, românii, vom fi primii pe Soare!
Rusul și americanul încep să râdă zgomotos, iar americanul întreabă ironic:
– Bulă, ești serios? Cum să mergeți pe Soare? Veți arde înainte să ajungeți!
Bulă, calm și cu un aer de superioritate, le răspunde:
– Păi ce credeți, că suntem proști? O să ne ducem noaptea!
O mamă își dojenea fiul într-un amestec de frustrare și disperare, încercând să-i găsească o cale în viață:
– Aha, deci în Spania nu vrei să te duci, unde toată lumea câștigă bani buni culegând portocale! În Italia nu vrei să te duci, unde se plătește bine la construcții.
Băiatul, cu o voce plictisită, răspunde:
– Mamă, n-am chef să muncesc așa de greu.
Mama, cu mâinile în șolduri, continuă:
– Fotbal nu știi să joci, să ajungi și tu vreun Hagi! Te uitai la desene în loc să alergi după minge!
Fiul, zâmbind ironic:
– Mamă, nici mingea nu mă plăcea, că fugea mereu de mine.
– Manele nu vrei să cânți, să facem și noi nuntă mare cu dedicații! Păi ce om serios ești tu? N-ai nicio chemare!
Băiatul ridică din umeri:
– Mamă, eu nici măcar să bat din palme pe ritm nu știu…
Atunci mama, cu un oftat zgomotos, își duce mâna la frunte:
– Bine, atunci ce să facem cu tine? Dă la facultate, să ajungem de râsul blocului, că toată lumea o să zică: „Ia uite-l pe ăsta, studiază în loc să facă bani!”
Un țăran intră într-un bar de oraș, purtând un radio vechi, dar bine lustruit, sub braț. Era clar că omul avea un plan, iar privirea hotărâtă îl dădea de gol. Doi tineri, văzând radioul, își fac semn unul altuia și decid să încerce să-l păcălească.
Primul tânăr, abordând cu un zâmbet larg:
– Bună ziua, nene! Ce radio frumos aveți acolo! Pot să vă comand ceva de băut?
Țăranul, zâmbind larg, dar cu o privire șireată:
– Desigur, băiete, o halbă de bere ar merge la fix!
După ce termină berea, tinerii încep negocierile:
– Ia ziceți, nene, cu cât vindeți radioul?
– Cu 50 de lei, răspunde țăranul fără să clipească.
Tinerii se uită unul la altul și decid să continue strategia:
– Hai să vă mai luăm o bere, poate ne mai înțelegem la preț.
Țăranul acceptă cu bucurie și dă halba pe gât. Apoi, cu un oftat ușor, răspunde:
– Ei, hai să fie 30 de lei.
– Uite ce-i, nene, poate vă mai gândiți. Hai să încercăm ceva mai tare, zicând asta îi aduc o țuică.
După ce bea țuica, țăranul zâmbește mai larg:
– No, hai să fie 10 lei.
Tinerii, încântați de afacere, îi mai aduc o vodcă:
– Și acum, cu cât îl dați, nene?
Țăranul râde cu poftă și bate cu palma pe masă:
– Dragii mei, am venit aici cu gândul să vând radioul ca să-mi iau de băut. Da’ cum mi-ați dat voi totul pe gratis, cred că-l iau înapoi acasă!
