Aseară, am văzut o tipă simpatică la bar, care părea genul de femeie care știe ce vrea. M-am apropiat de ea și, cu un zâmbet încrezător, i-am întrebat dacă ar fi interesată să-i ofer ceva de băut.
– „Păi ce, n-ai prietenă?” mi-a spus ea, ridicând o sprânceană. „Bărbații ca tine întotdeauna au prietenă…”
Am zâmbit ușor și i-am răspuns cu un aer ușor trist:
– „Din păcate, nu am. Ne-am despărțit acum o lună…”
Ea s-a înmuiat imediat, privindu-mă cu ochi plini de compasiune:
– „Oh, îmi pare rău să aud asta. În acest caz, poți să-mi cumperi un pahar de vin,” mi-a zis, aruncându-mi un zâmbet seducător.
Am stat la bar și am schimbat povești, râzând și glumind. Părea că avem atât de multe în comun, iar chimia dintre noi era evidentă. Pahar după pahar, conversația a devenit din ce în ce mai personală, iar atracția dintre noi mai intensă. Înainte să ne dăm seama, ne-am hotărât să continuăm seara la ea acasă.
Ajunși acolo, atmosfera s-a încălzit rapid, iar noaptea a fost plină de pasiune și aventură. Dimineața, când mă îmbrăcam, ea mă privea cu un zâmbet satisfăcut, apoi mi-a spus:
– „Deci,… arăți foarte bine, ești un tip de treabă și foarte bun la pat. Pot să te întreb ceva? De ce te-ai despărțit de prietena ta?”
M-am uitat la ea și, fără să pierd un moment, am răspuns cu o sinceritate brutală:
– „Pentru că a aflat nevastă-mea.”
– Bună ziua, am o programare pentru luni și aș vrea s-o anulez, spun calm, așteptând răspunsul de la celălalt capăt al firului.
– Ne pare rău, domnule, dar o programare se poate anula doar cu maxim 3 zile înainte, vine răspunsul rapid și ferm.
Oftez ușor și îmi regândesc strategia:
– Am înțeles… Dar pot s-o schimb? întreb cu o voce ușor nevinovată.
– Da, sigur, spune doamna de la recepție, acum sună puțin mai amabilă. La ce dată doriți s-o mutăm?
Mă gândesc puțin, apoi răspund:
– Aș vrea pentru joi, la aceeași oră, vă rog.
– În regulă, joi la 16:00. E înregistrată. Mai pot face ceva pentru dumneavoastră? întreabă ea, evident mulțumită că a reușit să rezolve solicitarea.
– De fapt… da, acum aș vrea s-o anulez! răspund cu un zâmbet în colțul gurii, bucurându-mă de tăcerea șocată care urmează.
La capătul celălalt al firului, liniștea durează câteva secunde bune, probabil doamna încearcă să proceseze ceea ce tocmai i-am cerut. În cele din urmă, îmi răspunde, abia ascunzându-și amuzamentul:
– Ați fost foarte creativ, domnule. Programarea a fost anulată!
Se întâlnesc doi prieteni vechi, amândoi cu zâmbete largi pe față, dar cu o oarecare oboseală în ochi. După ce se salută, primul îl întreabă curios:
– Ce mai faci? Cum mai trăiești? N-ai mai dat niciun semn de viață de mult timp.
Celălalt oftează adânc, dar cu un zâmbet ușor ironic pe buze, răspunde:
– Ei, cum să trăiesc? Ca în povești, ce să mai zic!
– Ca în povești? întreabă primul, ridicând o sprânceană intrigat. Adică cum?
– Uite așa, zice al doilea, începând să enumere cu un ton care oscilează între amuzament și resemnare. Soția mea – e Vrajitoarea cea Rea, mereu găsește ceva de comentat, de certat, nimic nu-i convine. Soacra – Muma Pădurii, apare de nicăieri și aduce numai necazuri, ba o ciorbă stricată, ba un sfat necerut. Socrul – Capcaun, mereu cu gura mare, pare că vrea să te mănânce dintr-o înghițitură dacă nu-i faci pe plac.
Primul prieten începe să râdă încet, dar celălalt continuă:
– Dar stai că nu-i tot! În schimb vecina de la 3… ea e Ileana Cosânzeana! Frumoasă de pică, cu o voce dulce ca mierea, parcă e scoasă dintr-un basm.
– Serios? întreabă primul, deja curios de turnura poveștii. Și soțul ei?
– A, soțul ei e Dănilă Prepeleac! răspunde al doilea râzând.
