Badea Gheorghe intră în farmacie, căutându-și cuvintele, și se apropie timid de tejghea. Farmacista, o domnișoară tânără și mereu zâmbitoare, îl salută:
– Bună ziua, bade! Cu ce te pot ajuta?
Gheorghe își scoate pălăria și, după un moment de ezitare, întreabă șoptit, de parcă spunea un mare secret:
– Domnișoară, aveți medicamente din acelea albastre de care te simți bine?
Farmacista, ghicind imediat despre ce e vorba, îi răspunde cu un zâmbet discret:
– Da, bade… Viagra le zice.
Gheorghe se luminează la față, dar devine imediat serios:
– Apoi, da… și cât costă una?
– 350 de lei, bade, spune farmacista cu o voce blândă.
Badea face ochii mari, ca și cum tocmai i se spusese că prețul e pe viață, nu pe o pastilă:
– 350 de lei?! Și cât ține? Că, no, să știu dacă-i treabă bună…
Farmacista încearcă să nu râdă:
– Păi, ține vreo patru ore.
Gheorghe începe să-și frece bărbia gânditor și oftează adânc:
– Și chiar 350 de lei pentru patru ore?
Farmacista își păstrează răbdarea și îi confirmă:
– Da, bade, așa e prețul.
Badea își pune pălăria la loc pe cap, se scarpină în ceafă și spune cu un oftat filozofic:
– Apoi, pentru un sfert de oră în plus față de ce pot eu oricum, nu merită să dau 350 de lei…
Cică un pescar norocos stătea pe malul lacului cu undița-n apă, visând la o viață plină de lux. După câteva ore fără nicio mișcare, simte brusc un trăgaci puternic. Trage din greu și, ce să vezi, prinde peștișorul de aur!
Peștișorul, nervos că a fost deranjat din bălăceala lui, îl privește cu ochii mijiți:
– Omule, dacă mă lași să mă întorc în apă, îți îndeplinesc 3 dorințe! Dar să fie rezonabile, da?
Pescarul, emoționat, îi răspunde cu glas tremurat:
– OK! Prima mea dorință: vreau un BMW X6, negru, piele crem, full option!
Peștișorul clatină din cap și poc! În spatele pescarului apare un BMW X6, mai strălucitor decât soarele pe cer.
– Asta da mașină! spune pescarul, urcându-se repede să simtă volanul. Apoi adaugă: A doua dorință – vreau o vilă luxoasă în Monaco, cu piscină, jacuzzi și vedere la mare!
Pac! În mâna pescarului apare un titlu de proprietate cu toate detaliile.
– Fantastic! exclamă el, bucurându-se ca un copil în fața bradului de Crăciun.
Peștișorul, obosit, întreabă:
– Și a treia dorință?
Pescarul se gândește câteva secunde, apoi spune:
– Vreau să dețin fabrica Lamborghini! Să fie toată a mea!
Peștișorul oftează adânc și îi spune sincer:
– Omule, asta e cam mult… îmi depășește puterile. E o dorință prea mare chiar și pentru mine!
Pescarul, dezamăgit, își freacă fruntea și vine cu o altă idee:
– OK, atunci fă în așa fel încât nevasta-mea să arate ca un fotomodel: înaltă, slabă, picioare lungi, fără riduri, fără cusur!
Peștișorul se uită lung la el, dă din coadă și întreabă cu un zâmbet ironic:
– Ce ziceai mai devreme de fabrica Lamborghini?
Un tip intră hotărât în magazinul cu animale. Privind în jur, îl abordează pe vânzător:
– Șefule, vreau să-mi iau un papagal!
Vânzătorul, mândru de oferta sa, îi răspunde:
– Păi, domnule, avem aici pe Napoleon, un Ara de elită! Vorbește trei limbi străine, face calcule, susține o conversație ca un diplomat!
Omul se arată interesat:
– Sună bine! Îl iau! Cât costă?
Vânzătorul îi răspunde fără ezitare:
– 5.000 de euro.
Omul face ochii mari:
– Aoleoo, e prea scump!
Vânzătorul, obișnuit cu astfel de reacții, continuă:
– Atunci, vi-l recomand pe Athos. Are niște culori superbe, vorbește tot trei limbi străine, cântă chiar și arii de operă. Prețul? 2.000 de euro.
Omul, scărpinându-se în cap:
– Hmm, frumos, dar tot e scump. N-ai ceva de vreo 200 de euro?
Vânzătorul se gândește puțin, apoi zâmbește:
– Avem, domnule! Îl avem pe Nabucodonosor.
Omul se uită la papagal:
– Arată bine! Și dezleagă integrame cu ciocul?
– Păi, știe și cinci limbi străine, e deștept foc, domnule! zice vânzătorul.
– Și de ce e așa de ieftin? întreabă omul suspicios.
Vânzătorul oftează:
– Dom’le… Bea de stinge!
Omul zâmbește și se gândește: „E perfect pentru mine!” Îl cumpără și-l duce acasă. După ce îi prezintă apartamentul, îi spune răspicat:
– Uite care-i treaba, am băutură în bucătărie, în bar și în debara. Poate ne înțelegem bine, dar dacă te atingi de băutura mea, îți smulg penele, toate penele, pe rând.
A doua zi, omul vine de la serviciu și găsește dezastru. Sticle goale pe jos, băutură răsturnată, barul devastat. Cu nervii întinși la maximum, începe să caute papagalul. Îl găsește pe terasă, lângă un teanc de sticle goale.
Papagalul, cu penele ciufulite, smulgea câte o pană cu ciocul, o arunca jos și, clătinându-se, mormăia împleticit:
– C… cine… are nevoie… d… de pene?!
