Două femei stau la o cafenea elegantă, discutând aprins în timp ce își savurează cafelele. La o masă alăturată, câțiva clienți își aruncă priviri curioase către ele, fiind imposibil să nu audă conversația. Una dintre femei, vizibil afectată, oftează adânc și zice:
– Bărbatul meu mă înșală!
Cealaltă ridică sprâncenele, surprinsă:
– Serios? Dar de unde știi? Poate exagerezi.
Prima își pune cana de cafea pe masă cu un oftat dramatic și continuă:
– Am patru copii și niciunul nu seamănă cu mine!
O coadă lungă de bărbați la spovedanie, șirul întinzându-se de-a lungul curții bisericii. Între ei, o blondă elegantă, îmbrăcată într-o rochie imaculată, ce strălucește în soarele amiezii, atrage privirile tuturor. Bărbații murmură între ei, încercând să înțeleagă ce o aduce pe ea aici, dar își țin gândurile pentru ei, din respect pentru locul sfânt.
După ce așteaptă răbdătoare, blonda intră în confesional. Preotul, un om blând, dar vizibil obosit de lungimea rândului, o ascultă cu atenție.
După ce termină de spovedit, preotul îi zâmbește și îi spune cu voce caldă:
– Mergi cu Domnul.
Blonda se oprește în loc, cu o privire complet derutată. Își aruncă ochii spre coada de bărbați care așteptau afară, toți o priveau cu curiozitate. Ridică din sprâncene, apoi întreabă cu voce tare:
– Cu care dintre ei?
Medicul iese din salonul pacientului, un bătrânel firav, dar faimos în oraș pentru averea sa uriașă. În holul aglomerat, îl așteaptă un întreg alai de rude – nepoți, verișori, cumnați și câțiva prieteni „binevoitori”. Toți, cu ochii cât cepele, îl privesc pe doctor cu speranță și nerăbdare.
Una dintre rude, o verisoară mai vocală, se apropie cu pași mari:
– Domn’ doctor, cum e unchiul? Mai e vreo speranță?
Doctorul, obosit și cu o privire neutră, răspunde calm:
– Niciuna!
În acel moment, în hol se face liniște. Un val de suspine mascate și schimburi de priviri tensionate se împrăștie printre rude.
– Așa deci… murmură un nepot care deja începea să calculeze în minte câte vile ar putea construi pe terenurile bătrânului.
Dar înainte ca cineva să mai apuce să spună ceva, doctorul continuă, complet impasibil:
– Pacientul se va vindeca!
Într-un apartament cochet din Drumul Taberei, tanti Sofia, o doamnă respectabilă de 70 de ani, era cunoscută în tot blocul pentru faptul că nu se căsătorise niciodată. Mereu elegantă, cu părul prins într-un coc impecabil și ochelarii la vârful nasului, stârnea curiozitatea vecinilor.
Într-o zi, la ușa ei apare vecina de la doi, tanti Margareta, cu un zâmbet plin de intenții bune și un coș cu prăjituri. După ce schimbă câteva politețuri, Margareta, care era cunoscută pentru dorința de a băga nasul în treburile altora, abordează subiectul care o măcina de multă vreme:
– Tanti Sofia, să-mi fie cu iertare, dar nu m-am putut abține. De ce n-ai vrut și tu să-ți găsești un bărbat cumsecade? Să-ți faci o familie, să ai pe cineva alături…
Sofia, care își legăna încet pisica în poală, zâmbește enigmatic și răspunde:
– Draga mea, de ce mi-ar trebui? Am tot ce-mi trebuie aici, în apartament.
– Hai, măi tanti Sofia, nu se compară! Bărbatul e bărbat. Și apoi, cine te mai ajută la greu?
– Margareto, ascultă-mă bine, am câinele, papagalul și pisica. Și crede-mă, sunt mai mult decât suficienți.
– Cum adică? insistă Margareta, cu ochii măriți de curiozitate.
– Păi, câinele mârâie tot timpul, papagalul înjură de dimineață până seara, iar pisica e plecată toată noaptea. Spune-mi tu, ce-mi mai trebuie un bărbat?
