O blondă, îmbrăcată într-o ținută elegantă, dar cu o expresie de vinovăție evidentă pe chip, intră în biserică și se îndreaptă spre confesional. Părintele, un om bătrân și înțelept, o întâmpină cu o voce calmă:
– Bine ai venit, fiica mea. Ce păcate ai de mărturisit?
Blonda ezită câteva momente, strângându-și mâinile neliniștită. Apoi, într-un final, răspunde:
– Părinte, am preacurvit.
Părintele, obișnuit cu astfel de mărturisiri, dă aprobator din cap și întreabă, aproape mecanic:
– De câte ori, fiica mea?
Blonda ridică sprâncenele, vizibil uimită de întrebare, și răspunde prompt, cu un ton aproape ofensat:
– Părinte, am venit să mă spovedesc, nu să mă laud!
Profesorul de limba română își plimba privirea atentă prin clasă, încercând să își dea seama care dintre elevi e atent și care visează cu ochii deschiși. Într-un final, se oprește asupra lui Ionescu, elevul din ultima bancă, care părea că are mai multă treabă cu creionul pe care îl rotea absent între degete decât cu lecția despre analiza frazei.
Profesorul, vizibil intrigat, spune pe un ton autoritar:
– Eu nu vorbesc prea mult, zise profesorul, gesticulând cu degetul. Când fac cu degetul așa, înseamnă că vii la tablă.
Ionescu ridică privirea, aparent deranjat de faptul că i s-a întrerupt meditația filozofică despre nimic, și răspunde calm, dar suficient de tare cât să-l audă toată clasa:
– Nici eu nu vorbesc mult, domnule profesor. Eu, când dau din cap așa, înseamnă că nu vin.
O blondă își conducea mașina pe o stradă aglomerată, fredonând un cântec la modă și verificându-și machiajul în oglinda retrovizoare. La un moment dat, un claxon strident o face să tresară, iar în încercarea de a vira, lovește un automobil care oprise regulamentar la semafor.
Din mașina lovită iese un șofer vizibil enervat, care se îndreaptă spre ea cu pași mari. Blondina coboară și ea, zâmbitoare, dar puțin confuză.
– Domnișoară, ai măcar permis? întrebă șoferul, încercând să-și păstreze calmul.
– Desigur! răspunde blonda mândră, dându-și părul pe spate. Și, spre deosebire de tine, de mai multe ori!
O domnișoară elegantă intră într-un magazin cochet, iar vânzătorul, un bărbat tânăr și plin de entuziasm, o întâmpină cu un zâmbet larg.
– Ce dorește domnișoara? întreabă el, cu o politețe exagerată și puțin curios de privirea ei visătoare.
Domnișoara se oprește câteva secunde, parcă ezitând, apoi răspunde:
– Domnișoara dorește o sticlă de Martini, un bărbat adevărat și o noapte romantică…
Vânzătorul, surprins de sinceritatea neașteptată, își ridică sprâncenele și își mușcă buza pentru a nu izbucni în râs.
– Dar momentan, continuă domnișoara, cu un ton degajat, ea a venit doar după pâine.
Doi prieteni se întâlnesc la o cafenea, iar unul dintre ei observă că celălalt pare mai relaxat decât de obicei. Curios, începe să-l descoasă:
– Am aflat că te-a părăsit soția! spune el, încercând să pară empatic.
– Da, e adevărat, răspunde celălalt, sorbind din cafea cu un aer degajat. Acum stau singur.
Prieteniul clatină din cap și întreabă precaut:
– Și cum ești? Te descurci?
Cel părăsit zâmbește larg, aproape triumfător:
– Acum sunt bine. În primele zile credeam că înnebunesc de fericire.
