Bulă și Bubulina stăteau pe canapea, savurând liniștea serii. La un moment dat, Bulă, cu o privire șmecheră, se apropie de ea și întreabă șoptit:
– Bubulino, ai urla dacă ți-aș da acum chiloții jos și aș face dragoste cu tine?
Bubulina, surprinsă de întrebare, îl privește cu ochii mari și răspunde:
– Vai, Bulă, așa ceva încă n-am făcut!
Bulă, intrigat, se ridică puțin și o întreabă curios:
– Cum adică? N-ai mai făcut amor?
Bubulina râde încetișor și dă din cap:
– Nu, dragul meu! Niciodată n-am urlat.
-Bubulina, încântată de visul ei plin de lux, îi povestește entuziasmată lui Bulă, care tocmai își savura cafeaua:
– Iubitule, am visat că mi-ai cumpărat pantofi de firmă, cu 600 de euro! Erau superbi, din piele fină, cu toc înalt și perfect lucrați!
Bulă, fără să-și ridice privirea din cană, îi răspunde calm:
– Bravo, draga mea! Ce vis frumos!
Bubulina, așteptând o reacție mai entuziastă, continuă:
– Și am visat și că mergeam la cele mai exclusiviste evenimente, toată lumea mă admira, iar tu erai atât de mândru de mine!
Bulă ridică sprânceana, zâmbind pe sub mustață:
– Sună ca o poveste de basm.
Bubulina, luându-l de mână, îi șoptește dulce:
– Iubitule, ce-ar fi să facem visul realitate?
Bulă, fără să-și piardă calmul, îi răspunde prompt:
– Draga mea, mai culcă-te un pic, poate găsești aceiași pantofi la reducere!
Ștrulă, agitat și plin de speranță, îl strigă pe Bulă de peste gard:
– Vecineee! Ai primit scrisoarea de la mine?
Bulă, relaxat, stătea pe scaun în curte, cu o cană de ceai în mână. Ridică sprânceana și întreabă calm:
– Care scrisoare?
Ștrulă, mai nerăbdător ca niciodată:
– Aia în care te rugam să-mi împrumuți 2 milioane!
Bulă își ia o pauză, sorbind din ceai, apoi răspunde cu un zâmbet misterios:
– Ah, scrisoarea aia… Nu, nu am primit-o!
Ion trecea voios pe ulița satului, cu securea pe umăr, fluierând un cântec de voie bună. Când ajunge în dreptul porții lui Gheorghe, îl vede pe acesta tolănit pe o bancă, cu o pălărie trasă pe ochi.
– ‘Mneața, Gheo! – zice Ion, dând din cap.
– ‘Mneața, Ioane! – răspunde Gheorghe, fără să se miște prea mult.
– Ce faci, mă, Gheo? – întreabă Ion, oprindu-se să-și tragă sufletul.
– Iaca, șed și cuget.
– Nu vii să mă ajuți la niște lemne? – zice Ion, scărpinându-se după ceafă.
Gheorghe oftă adânc și ridică ușor pălăria:
– Nu pot, mă, Ioane, că îs beteag rău.
– No, tulai, Doamne, da’ ce ai, mă, Gheo? – întreabă Ion, cu sprâncenele ridicate.
– Boală gre’, mă, Ioane…
Ion se apropie precaut, cu securea strânsă în mână:
– Ioi, mă… da’ ce boală ai, mă?
Gheorghe se aplecă puțin spre Ion și, cu un aer misterios, îi șoptește:
– Boală venerică…
Ion face un pas înapoi, cu ochii mari:
– Ioi, mă… și cum îi, mă, boala asta?
Gheorghe își trase pălăria la loc peste ochi, întinse picioarele pe bancă și zise liniștit:
– Păi, cum să-ți explic eu, mă, Ioane… uite, mă doare în fund de lemnele tale!
Articolul Bubulino, ai urla? apare prima dată în .