Într-o seară liniștită, Bulă stătea tolănit pe canapea, bucurându-se de meciul de fotbal de la televizor. Punga de floricele era aproape goală, iar cana de bere era la jumătate. În acest decor idilic, pacea îi este spulberată brusc de o tigaie rece și grea care aterizează direct pe creștetul capului.
– Auuu! Bubulino, ce-ai pățit?! De ce dai în mine? strigă Bulă, frecându-și capul.
Bubulina, stând cu mâinile în șolduri și fața roșie de nervi, scoate un bilețel mototolit din buzunar.
– Ce e cu numele ăsta scris aici, Bulă? Cine e Laura?! De unde a apărut în viața ta?
Bulă, confuz și speriat, încearcă să găsească o explicație rapidă.
– Aaa, stai liniștită, draga mea! Laura este numele unui cal pe care am pariat la curse. Am câștigat, de altfel, câțiva bănuți buni!
Bubulina îl privește sceptică, dar decide să-l lase în pace, mormăind ceva despre cai și minciuni.
A doua seară, Bulă stătea din nou liniștit în fotoliu, savurând o emisiune. De data aceasta, ținea chiar și o pernă pe cap, preventiv. Totuși, nu-l salvează de o altă tigaie care zboară cu precizie incredibilă, aterizând direct în mijlocul frunții.
– Auuuu! Iar?! Ce s-a mai întâmplat acum, Bubulino? se tânguie Bulă, încercând să-și recapete vederea.
Bubulina, cu mâinile încrucișate și privirea ca un fulger, strigă:
– Bulă, vezi că te-a sunat calul!
În sala de judecată, domnul judecător îl privește pe Bulă peste ochelari, încercând să-și păstreze seriozitatea, deși situația părea desprinsă dintr-un film de comedie. Bulă, în costumul său ponosit, stătea mândru în fața instanței, ca și cum evadarea ar fi fost cel mai logic lucru de făcut.
– Bulă, de ce ai evadat din închisoare? întrebă judecătorul, încercând să-și ascundă curiozitatea.
Bulă își drege glasul, aruncând câte o privire în stânga și-n dreapta, de parcă ar ține un discurs istoric:
– Domnu’ judecător, am o iubită de vreo 5 ani și am vrut să mă căsătoresc cu ea. Gândiți-vă, săraca fată așteaptă de atâta timp! Mi s-a făcut milă.
Judecătorul ridică din sprânceană, intrigat:
– Măi Bulă, dar să te însori nu-i musai să evadezi. Puteai să ceri permisiune pentru o căsătorie în închisoare.
Bulă își pune mâinile în șolduri și spune hotărât:
– Domnu’ judecător, eu nu mă însor ca un prizonier. Ce fată visează la un soț în dungi și cătușe? Eu voiam să fiu liber, să port un costum adevărat, să o iau de mână și să fugim în lume!
Judecătorul își scoate ochelarii și își sprijină fruntea în palmă, încercând să proceseze logica absurdă a lui Bulă.
– Măi Bulă, atât îți zic: Stranie concepție despre libertate mai ai.
Bulă, vizibil marcat de ultimele evenimente din viața sa, intră în biserică și se așază sfios pe scaunul din confesional. Părintele, obișnuit cu mărturisirile lui Bulă, îl privește curios.
– Spune, fiule, cu ce gânduri ai venit azi?
Bulă oftă adânc și începe:
– Părinte, am păcătuit cu gândul.
Preotul își ridică sprâncenele, dar păstrează calmul.
– Ce ai făcut, Bulă?
– Ei bine, părinte, aseară am fost la o petrecere. Muzica era bună, băutura curgea, dar problema a apărut când am întâlnit o fată… frumoasă, părinte, frumoasă de-ți lua mințile. Și atunci…
Bulă începe să gesticuleze:
– O voce din capul meu îmi zicea: „Fă-o, Bulă, nu fi fraier, e ocazia vieții tale!”. Dar imediat ce auzeam asta, o altă voce, mai gravă, zicea: „Nu o face, Bulă, ai acasă nevastă și copil care te așteaptă”.
Părintele îl ascultă atent, apoi întreabă cu răbdare:
– Și, fiule, ce ai făcut până la urmă?
Bulă își pleacă privirea:
– Părinte, n-am făcut nimic… Dar gândurile, ele m-au copleșit. Am păcătuit cu gândul, părinte. Care e pedeapsa mea?
Preotul își netezește barba și, după un moment de gândire, spune:
– Bulă, iată ce trebuie să faci: mergi acasă și timp de o săptămână să bei câte 3 găleți de apă pe zi.
Bulă, nedumerit, întreabă:
– Dar de ce 3 găleți, părinte?
Preotul, ridicând ușor tonul, îi răspunde hotărât:
– Pentru că atâtea bea un bou!
