Bula, care era în armată de ceva vreme, primește într-o dimineață o scrisoare de la nevasta-sa. Era ceva neobișnuit, pentru că în ultimele luni, de când plecase, nu mai primise niciun semn de la ea. Curios, Bula se așează pe pat, înconjurat de colegii de pluton, care erau și ei nerăbdători să afle ce-i scrie nevasta. Desface încet plicul, băieții se apropie curioși, se așteptau la o poveste picantă sau vreo veste interesantă.
Bula scoate foaia din plic, o deschide și… surpriză! Foaia era complet albă, nu avea niciun rând, nicio literă, nimic. La vederea paginii goale, toți colegii încep să râdă cu poftă.
Unul dintre soldați, râzând cu lacrimi, întreabă:
– Băi, Bula, ce-i asta? Nevasta-ta nu știe să scrie? Sau o fi uitat să umple pagina?
Altul, încercând să-și țină râsul, completează:
– Poate a scris cu cerneală invizibilă, Bula! Așteaptă să vină ploaia!
Dar Bula, calm și impasibil, își ridică ochii de pe foaia goală și răspunde liniștit:
– Nu, bă. Știe să scrie. Problema e că suntem certați… și nu vorbim!
Într-o seară liniștită, cuplul stătea pe canapea, fiecare cu telefonul în mână. Ea, gândindu-se la cât de mult își iubește iubitul, simte nevoia să audă din nou cuvintele magice. Așa că își întoarce privirea spre el și îl întreabă dulce:
– Iubitule, mă iubești?
El, fără să ridice ochii din telefon, răspunde automat, cu un zâmbet vag pe față:
– Desigur!
Însă ea nu era mulțumită doar cu atât. Avea nevoie de o dovadă mai mare, așa că insistă:
– Demonstrează-mi!
Acum, el ridică o sprânceană, oarecum confuz:
– Ce ai vrea să fac? întreabă el, gândindu-se că probabil va trebui să-i cumpere flori sau poate să-i facă vreo surpriză.
– Nu știu, luptă-te cu un leu!? răspunde ea spontan, cu o strălucire de provocare în ochi.
El se uită la ea șocat, iar după o pauză lungă, întreabă serios:
– Ce tâmpenii zici acolo? Eu nu vreau să mor, cere-mi altceva…
Ea, încercând să pară nevinovată, își aduce aminte de o altă idee „romantică”:
– Ok, atunci vreau parola ta de Facebook!
În acel moment, el lasă telefonul jos, își îndreaptă spatele și începe să privească în gol, ca și cum ar cântări cea mai mare decizie a vieții lui. După câteva secunde de tăcere gravă, îi spune, serios:
– Hmm, ia arată-mi o poză cu leul, să văd cât de mare e?
