Bulă, vizibil supărat, stătea pe o bancă în parc, aruncând pietricele în lac. Un prieten îl vede și se apropie de el:
– Bulă, ce-i cu tine? Ești ca după furtună. Ce s-a întâmplat?
Bulă oftează adânc, se uită în zare și zice:
– Am rupt logodna cu Bubulina…
Prietenul, surprins, se așază lângă el:
– Cum așa? Păreați așa de bine împreună! De ce ai făcut asta?
Bulă se uită la el serios și începe să povestească:
– I-am spus că unchiul meu e super bogat, că are un conac, trei mașini și o vilă la mare.
Prietenul dă din cap:
– Așa, și ce s-a întâmplat?
Bulă își trece mâna prin păr, vizibil agitat:
– Și acum Bubulina îmi e mătușă!
Fata, cu emoție în glas, ajunge în curtea casei părintești după ani de zile. Când deschide poarta, îl vede pe tatăl ei ieșind pe prispă, cu mâinile în șold și fața roșie de nervi.
– Unde ai fost tot timpul acesta? – strigă el de la distanță. – Cinci ani! Cinci ani fără să dai un semn de viață! Nici o scrisoare, nici un telefon! Ai uitat complet de noi?
Fata începe să tremure, lacrimile îi curg pe obraji și spune cu vocea sugrumată:
– Tata, am o mărturisire… Eu… Eu am devenit prostituată…
La auzul acestor cuvinte, tatăl își duce mâna la inimă și, clătinând din cap, tună:
– Ce? Ești o rușine pentru familia noastră! Noi, oameni respectați, catolici! Pleacă din casa mea! Nu mai ești fiica mea!
Fata, cuprinsă de disperare, spune printre sughițuri:
– Înainte să plec, vreau doar să-i dau mamei această blană de nurcă…
Tatăl, ridicând o sprânceană, își încetinește tonul:
– Blană de nurcă?
– Și vreau să vă dau carnetul acesta de economii, cu 5.000 de euro…
Tatăl se oprește complet din țipete, iar expresia feței i se schimbă:
– Economii, zici?
– Și să vă ofer titlul de proprietate pentru casa asta nouă pe care v-am cumpărat-o, cu 10 dormitoare, 10 băi și piscină…
Ochii tatălui încep să sclipească. Fata continuă:
– Și, dacă tot am venit, vreau să vă invit să petreceți Crăciunul pe iahtul meu…
Tatăl, cu mâinile tremurând, o privește pe fată cu o expresie total schimbată. Își drege glasul și întreabă cu vocea cea mai blândă:
– Ce ziceai că ai devenit, dragă mea?
Fata, plângând încă, repetă:
– Prostituată, tata…
Tatăl izbucnește într-un hohot de râs și o îmbrățișează:
– O, Doamne, ce m-ai speriat! Credeam că ai spus protestantă!
Un om intră în aprozar cu un aer foarte serios, dar și puțin misterios. Se apropie de tejghea, unde vânzătorul, deja obosit după o zi lungă, îl întreabă cu un oftat:
– Cu ce vă pot servi?
Omul se uită atent la produsele de pe rafturi, parcă analizând fiecare detaliu. După câteva momente de tăcere, răspunde:
– Aș dori două kilograme de cartofi, dar vă rog să împachetați fiecare cartof separat.
Vânzătorul se uită lung la el, încercând să-și dea seama dacă e o glumă sau un test ascuns. Totuși, fără să comenteze, începe să împacheteze fiecare cartof în hârtie, bombănind încet.
După ce termină, întreabă:
– Altceva?
Omul continuă, cu același ton serios:
– Da, trei kilograme de portocale, dar, vă rog, fiecare portocală să fie împachetată separat.
Vânzătorul își frânge degetele și trage aer în piept, dar își păstrează calmul. Începe să împacheteze portocalele, una câte una, cu o expresie care oscilează între resemnare și iritare.
După ce termină și cu portocalele, transpirat și cu nervii întinși la maximum, întreabă din nou:
– Mai doriți și altceva?
Omul se mai uită prin aprozar, plimbându-se încet printre rafturi. Ochii îi cad pe un raft mai sus, unde stătea ceva închis la culoare într-un bol mic. Întorcându-se către vânzător, întreabă:
– Ce este ăla negru de pe raft?
Vânzătorul, deja cu mâinile tremurând, răspunde, abia stăpânindu-se:
– Mac… dar NU-I de vânzare!
