– Bulă, cu ce ai păcătuit? Spune-mi, ca să-ți pot da iertare, zice preotul blând, dar insistent.
– Părinte, am păcătuit… dar îmi este rușine să spun, răspunde Bulă, privindu-și mâinile cu o expresie vinovată.
– Nu te teme, Bulă! Dumnezeu iartă pe toată lumea. Hai, spune! Cu cine ai păcătuit? Cu femeia primarului?
Bulă se scarpină la ceafă, ușor stingher.
– Nu, părinte, nu cu ea…
Preotul, puțin curios acum, ridică o sprânceană.
– Atunci, poate cu femeia veterinarului?
Bulă își duce privirea în jos, făcând un gest negator.
– Nu, părinte, nici cu ea…
Preotul începe să se agite, aruncând ipoteze cu o nerăbdare care devenea din ce în ce mai evidentă:
– Dar cu cine, Bulă? Ești aici să te descarci, nu să te ascunzi! Spune, pentru ca Domnul să te poată ierta.
Bulă înghite în sec, evitând privirea preotului și răspunde în șoaptă:
– Părinte, cred că încă nu sunt pregătit pentru asta… Voi reveni altădată.
Iese Bulă repede din biserică, cu un pas hotărât, lăsând preotul cu o listă întreagă de întrebări nerostite și cu o doză de curiozitate neobișnuită pentru un om al bisericii. Afară, îl întâlnește pe Ștrulă, prietenul său din copilărie, care observă că Bulă avea un zâmbet misterios pe față.
– Ce ai făcut, Bulă, la spovedanie? Te văd cam derutat, zice Ștrulă, dându-i o palmă ușoară pe umăr.
Bulă, ridicând sprâncenele și zâmbind enigmatic, se apropie de Ștrulă și îi șoptește, aruncând o privire peste umăr:
– A fost foarte bine, Ștrulă. Am reușit să aflu niște adrese foarte utile.
– Bulă, te-ai culcat cu nevasta-mea? întreabă Ștrulă, roșu de furie și cu mâinile în șolduri, privindu-l fix.
Bulă ridică din sprânceană, pare nedumerit și își scotocește prin buzunar până scoate un carnețel mic și uzat. Îl deschide calm, răsfoiește câteva pagini, murmurând ceva de genul „luni, marți, miercuri…”, până găsește ce căuta.
– O clipă, stai să văd exact… mormăie el, aparent nepăsător la privirea furioasă a lui Ștrulă. După câteva momente, zâmbește mulțumit de răspunsul găsit și ridică privirea:
– Da, Ștrulă, m-am culcat, confirmă Bulă, dând din cap cu seriozitate.
Ștrulă își încrucișează brațele și oftează zgomotos, învins de sinceritatea lui Bulă.
– Să știi că nu-mi place deloc chestia asta, zice Ștrulă, scrâșnind din dinți.
Bulă, nepăsător, își ridică din nou carnețelul și se uită atent la o notiță mică, dând din cap de câteva ori.
– O clipă, stai să văd… Nici mie, zice Bulă calm, ridicând privirea și afișând o expresie neutră.
Bulă, obosit după o zi lungă, se află în mijlocul unui sat uitat de lume din Vaslui, încercând să repare ceva la mașina care se încăpățâna să nu mai pornească. După câteva ore bune, realizează că nu are nicio șansă să plece mai departe, așa că se îndreaptă către o gospodărie apropiată, în speranța că va găsi un loc să înnopteze.
Un fermier simpatic și binevoitor îl primește cu brațele deschise și îl invită să rămână peste noapte, doar că, fiind o casă mică, singurul loc liber e în camera fiicei, o tânără frumoasă, pe care toată lumea din sat o știa că e „numai bună de măritat”.
Ajunși în cameră, Bulă o privește pe fată cu o sclipire în ochi, iar fata, deși se uită timidă la el, nu pare complet deranjată de situație. Curajos, Bulă face prima mișcare, întinzându-și mâna spre ea. Dar tânăra îl oprește cu un deget ridicat, spunând ferm:
– Bulă, încetează sau îl chem pe tata!
Bulă se retrage cu o expresie de „înțeles”, dar, după câteva minute, tentația devine prea mare și își încearcă norocul din nou. Însă fata, cu aceeași voce hotărâtă, repetă amenințarea:
– Încetează sau îl chem pe tata!
Bulă se oprește, gândindu-se că nu e bine să se pună cu fermierul, dar curiozitatea și atracția sunt mai puternice. După câteva momente, când și fata pare să se fi relaxat, se apropie încet și, de data aceasta, reușește să o cucerească. Într-un final, cei doi cedează tentației și fac amor.
După ce se liniștesc, fata îl privește zâmbitoare și, cu o sclipire în ochi, îi șoptește:
– Bulă, nu am putea să o mai facem o dată?
Bulă, încurajat de dorința ei, se conformează. După o scurtă pauză de odihnă, chiar când Bulă începe să se ghemuiască sub plapumă, tânăra îl scutură din nou și, cu un zâmbet larg, întreabă:
– Bulă, hai, încă o dată? Te rog!
Bulă, deja obosit, dar încă amuzat de întreaga situație, își găsește energia și se conformează din nou, dând tot ce are mai bun.
Înspre dimineață, tocmai când Bulă adormise cu adevărat, fata îl scutură a treia oară. Cu ochii abia întredeschiși și o voce răgușită, Bulă oftează:
– Draga mea, dacă nu încetezi, îl chem pe taică-tu!
Articolul Bulă, cu ce ai păcătuit? apare prima dată în .
