Bulă, îndrăgostit până peste urechi, stătea pe o bancă în parc cu noua lui iubită, încercând să-i facă o impresie cât mai bună. Soarele apunea într-un mod romantic, iar păsările ciripeau de parcă decorul ar fi fost creat special pentru ei. Tânăra, cu ochii sclipind de emoție, începe să vorbească:
– Bulă, deși suntem de doar două săptămâni împreună, eu am gânduri serioase cu tine.
Bulă, luat puțin prin surprindere, dar încercând să pară matur și responsabil, zâmbește larg:
– Și eu, draga mea…
Ea continuă, visând cu ochii deschiși:
– Când o să ne căsătorim, o să avem doi copii: un băiat și o fată.
Bulă, un pic confuz, dar încercând să nu-și strice șansa, întreabă precaut:
– Dar de unde știi tu, draga mea?
Tânăra se întoarce spre el cu un zâmbet misterios și îi răspunde, lăsându-l complet mască:
– Pentru că amândoi sunt la țară, la mama.
Un oltean urcă într-un taxi într-un oraș aglomerat și, cum îi șade bine unui oltean, începe să povestească cu șoferul despre toate cele: vreme, viață, și, bineînțeles, despre cât de bine merge economia „la noi în Sud”. Șoferul, un tip obișnuit cu poveștile de la pasageri, îl ascultă cu un zâmbet reținut, dar ochii îi stăteau lipiți de drum.
Ajung pe o pantă abruptă, iar viteza începe să crească alarmant. Taxiul zboară aproape, iar șoferul, transpirând vizibil, exclamă panicat:
– Suntem pierduți!
Olteanul, care părea complet relaxat, îl întreabă calm:
– De ce, măi, neică?
Șoferul, cu mâinile strânse pe volan, răspunde cu o voce tremurată:
– Nu mai funcționează frânele și n-am cum să opresc!
Olteanul, după ce se uită un pic pe geam și pare să analizeze situația, oftează și spune:
– Mai, neică, dacă tot o fi să murim, măcar oprește aparatul de taxat! Că nu dau io banii pe ultima cursă!
Se spune că, într-un sat pitoresc din România, undeva la poalele munților, trăia un țăran care susținea că avea 150 de ani. Zvonul s-a răspândit rapid, iar curiozitatea oamenilor de la oraș i-a atras pe ziariști în număr mare. Când au ajuns, l-au găsit pe moș într-o curte îngrijită, îmbrăcat curat și în putere, fumând liniștit o țigară de foi. Lângă el, soția, cam de aceeași vârstă declarată, torcea lâna la umbra unui măr bătrân.
Un reporter, cu un carnet în mână, se apropie curios:
– Bade, e adevărat că ai 150 de ani?
– Așa scrie la primărie, băiete.
– Extraordinar! Cum ai reușit să te menții așa de bine? Ce secret ai?
Moșul, cu o față serioasă:
– Revoluția victorioasă din 1989…
– Bade, lasă politica. Hai să vorbim serios! Ce-ai mâncat? Ce-ai băut de te-ai ținut așa bine?
– Păi, revoluția victorioasă din 1989…
– Bade, ajunge cu astea! Zi-ne despre viața ta! Câte femei ai avut? Câți copii ai făcut? Ce regim alimentar ai?
Moșul nu clipește:
– Revoluția victorioasă din 1989…
Ziaristul, iritat, se întoarce spre colegi:
– Ăsta ori e senil, ori își bate joc de noi. Hai să-l lăsăm în pace să zică ce vrea!
Moșul, râzând pe sub mustață, îi privește pe toți și zice cu un ton serios:
– Băieți, e simplu. Revoluția victorioasă din 1989 a adus la noi în primărie un idiot care mi-a greșit data nașterii cu 100 de ani!
Două blonde, stând la o cafea într-o cafenea cochetă din oraș, încep o conversație entuziastă despre ultimele lor achiziții.
– Auzi, tu, am auzit că ți-ai luat mașină nouă! Ce tare! Ce culoare? întreabă una, cu ochii mari de curiozitate.
Cealaltă își aprinde un zâmbet larg și spune cu un aer misterios:
– Păi cum să-ți explic ca să înțelegi? Ai văzut vreodată un apus de soare, din ăla perfect, cu cerul roșiatic-portocaliu?
– Daaa, îmi place mult să mă uit la apusuri! răspunde cealaltă, visătoare.
– Sau… știi frunzele alea de toamnă, când cad din copaci, în nuanțe superbe de arămiu?
– Evident, le ador! Îmi fac mereu poze în parc toamna! Dar… ce legătură are asta?
– Ei bine, mașina mea e la fel de spectaculoasă.
– Wow! Deci ce culoare are? întreabă blonda, fremătând de nerăbdare.
Cealaltă, cu un zâmbet triumfător, răspunde simplu:
– E neagră.
