Bulă și Bubulina, în noaptea nunții, erau în sfârșit singuri, după o zi plină de agitație, felicitări și tradiții. Bubulina, îmbrăcată într-o ținută sexy, stătea pe pat și îl privea pe Bulă, care era cufundat în gânduri, uitându-se pe fereastră.
După ce trece o jumătate de oră în care Bulă nu face niciun gest, Bubulina își pierde răbdarea:
– Hai, Bulă! Ce faci acolo? Am pregătit totul pentru noi!
Bulă, fără să-și desprindă privirea de pe fereastră, răspunde calm:
– Stai, Bubulino, că vin acu’!
Timpul trece, iar Bubulina începe să se foiască. Altă jumătate de oră trece și răbdarea ei ajunge la limită:
– Hai, Bulă, că te aștept! Sunt numai a ta! Ce-i cu tine?
Bulă, la fel de liniștit, îi răspunde peste umăr:
– Vin acum, Bubulino. Ce te grăbești așa? Nu-i ca și cum pleacă noaptea undeva!
Bubulina, deja iritată, oftează adânc și încearcă să-și păstreze calmul. După încă o jumătate de oră, furioasă, se ridică din pat, merge direct la Bulă, îi pune mâna pe umăr și spune:
– Hai, Bulă, ce tot faci acolo? Te uiți de două ore pe geam! Nu-ți vine să mă iei în brațe, să mă săruți, să facem ce fac proaspeții însurăței?
Bulă, încă îngândurat, nici măcar nu se întoarce spre ea. Cu o voce calmă și plină de admirație, răspunde:
– Bubulino, avea dreptate tata când zicea că noaptea nunții e tare frumoasă! Uite ce stele clare și ce lună plină… Niciodată n-am văzut cerul așa de senin!
– Bulă, e cam frig! spuse Bubulina tremurând ușor și trăgându-și pătura mai bine pe umeri.
– Da, Bubulino, răspunse Bulă calm, stând întins pe canapea cu o cafea în mână.
– Câte grade sunt în casă? întrebă ea, privindu-l cu ochi mari și așteptând să ia măsuri.
Bulă, uitându-se la termometru, răspunde fără grabă:
– 18 grade Celsius, Bubulino.
Bubulina, încă nemulțumită:
– Și afară câte grade sunt?
Bulă se ridică încet, merge spre fereastră, trage perdeaua și aruncă o privire spre termometrul de afară.
– 3 grade Celsius, Bubulino.
Bubulina își pune mâinile în șolduri și, după câteva momente de gândire profundă, spune triumfătoare:
– Bulă, în acest caz, deschide geamul să intre și alea 3 în casă!
– Bulă, tu o ajuți pe nevastă-ta la treburile casnice? întrebă Ștrulă curios, uitându-se la Bulă cum își savura berea pe terasă.
– Sigur, Ștrulă. La toate! răspunse Bulă mândru, ridicând din sprâncene.
– La toate, zici? Dă-mi un exemplu, să aud și eu, că Bubulina parcă nu ar fi la fel de entuziasmată.
Bulă își trase scaunul mai aproape, ca pentru o confesiune:
– Uite, să zicem, la vase. Bubulina le spală, eu le las la uscat!
Ștrulă începu să râdă:
– Băi, Bulă, asta numești tu ajutor?!
Bulă se apără imediat:
– Păi cum, Ștrulă? Gândește-te, dacă nu le-aș lăsa eu la uscat, ea ar trebui să le ștergă, deci îi economisesc timp și efort!
– Hai, Bulă, spune-mi altceva. Mai faci și alte treburi prin casă? întrebă Ștrulă, încercând să nu râdă.
– Normal! De exemplu, când Bubulina face curățenie, eu am grijă să nu o deranjez. Mă retrag strategic în altă cameră. Ai văzut ce frumos echilibru avem?
La ora de ecologie, doamna profesoară încerca să le explice copiilor cât de gravă este poluarea cu ulei asupra faunei oceanelor:
– Copii, cine știe ce efect are poluarea cu ulei asupra faunei oceanelor? întrebă ea, plină de speranță că vor primi un răspuns matur.
Bulă ridică mâna imediat, cu un aer serios:
– Omoară peștii!
Profesoara, ușor surprinsă, îl încurajă:
– Bine, Bulă! Dar te rog să explici mai detaliat, să înțeleagă și colegii tăi.
Bulă trase aer în piept și începu:
– Păi, doamnă, mama a cumpărat o cutie de sardele zilele trecute. Am deschis-o să o mâncăm și era plină de ulei. Și știți ce-am văzut? Sardelele erau toate moarte!
