Banc: Bulă, spălătorul de geamuri din București –

Banc: Bulă, spălătorul de geamuri din București –

Bulă, spălătorul de geamuri din București, era în toiul treburilor sale când viața i-a dat ocazia să își etaleze „relațiile” de rang înalt. Într-o zi obișnuită, lustruind cu spor vitrina magazinului, un Porsche strălucitor se oprește brusc lângă el. Geamul fumuriu coboară, iar șoferul, un tip bine îmbrăcat, îi zâmbește larg.

– Salut, Bulă, ce mai faci? întreabă omul din mașină.

Bulă, fără să se oprească din frecat geamul, răspunde scurt:

– Lasă-mă, n-am timp de tine!

Șeful, care urmărea scena de la intrarea magazinului, își freacă ochii, nevenindu-i să creadă.

– Bulă, tu îl cunoști pe ăsta? E milionar!

– Normal, șefu’, suntem prieteni vechi.

A doua zi, un Ferrari oprește în fața magazinului. Șoferul, la fel de prietenos, îi face cu mâna lui Bulă.

– Salut, Bulă, ce mai faci?

– Lasă-mă, n-am timp de tine, răspunde Bulă calm, concentrat pe geamurile sale.

Șeful, deja copleșit, se uită la Bulă ca la un extraterestru:

– Bulă, dar tu îi știi pe toți oamenii ăștia bogați?!

– Păi sigur că da, șefu’.

Șeful, suspicios, decide să-l testeze pe Bulă. A treia zi, merge cu el în Italia, la Vatican, hotărât să afle dacă poveștile lui Bulă sunt adevărate. În piața San Pietro, Bulă îi spune calm:

– Stai aici, șefu’, mă duc să-i dau binețe Papei.

Șeful râde, dar rămâne pe loc. După câteva minute, îl vede pe Bulă ieșind pe balconul Vaticanului alături de Papa, salutând mulțimea. Șeful face ochii mari, clatină din cap și leșină pe loc.

Bulă coboară în grabă să-l ajute.

– Șefu’, ești bine? Ce-ai pățit?

Șeful abia reușește să articuleze:

– Nu mă mir că Papa te cunoaște… Dar când ai dat mâna cu el, prin spatele vostru a trecut un grup de chinezi care s-au întrebat: „Uite-l pe Bulă, dar moșu’ de lângă cine-o fi?”

Internistul, grăbit și vizibil obosit după o dimineață plină, își face apariția în sala de așteptare, unde o tânără elegantă și mama ei așteptau cuminți pe scaun.

Medicul, cu un aer autoritar, le aruncă o privire și, fără prea multe formalități, zice:

– Poftim, domnișoară, intrați în cabinet și vă dezbrăcați!

Tânăra ridică din sprâncene, surprinsă, și răspunde ezitant:

– Dar, domnule doctor, știți… eu nu sunt bolnavă… mama este cea care are nevoie de consultație.

Doctorul clatină din cap, vizibil încurcat, dar încearcă să își păstreze profesionalismul:

– Ah, bine, în acest caz… dumneavoastră, doamnă, deschideți gura!

Soțul ajunge acasă, obosit și cu gândul la o masă bună. Cum deschide ușa, un miros binecunoscut îl izbește din bucătărie. Intră și, văzând oala pe aragaz, își ridică sprâncenele:

– Iar tocană de pasăre?

Nevasta, în șorțul ei cu imprimeu de puișori, se întoarce spre el cu lingura de lemn în mână, vizibil enervată:

– Dragule, tu nu știi ce vrei! Luni îți place tocana, marți la fel, miercuri, joi, vineri și chiar sâmbătă – nu te plângi, ba mai ceri și porție dublă! Și, deodată, duminică nu-ți mai place?!

– Bulă, de ce zici că sunt cea mai geloasă nevastă din lume? – întreabă Bubulina, cu brațele încrucișate și sprâncenele ridicate, semn că era deja pregătită să contraatace.

Bulă, calm ca de obicei, stătea pe canapea, răsfoind un ziar. Își ridică ochii către ea și spuse, cu un zâmbet șiret:

– Bubulino, îți dau un singur exemplu. Mai ții minte când te-ai supărat pe mine că nu apari în poza mea din buletin?

Un preot tânăr, emoționat și dornic să învețe, se apropie de mentorul său după o zi încărcată de spovedanii:

– Părinte, îți place cum spovedesc, e bine? Încep să mă descurc, nu-i așa?

Mentorul, un om cu multă experiență și înțelepciune, îl privește cu un zâmbet blajin și îi răspunde:

– Da, fiule, ești pe drumul cel bun. Ai tact, răbdare și o voce liniștitoare. Dar… mai ai un mic detaliu de ajustat.

– Ce anume, părinte? Spune-mi, vreau să fiu mai bun!

Mentorul, luându-l pe tânăr pe după umeri, îl sfătuiește cu o privire serioasă:

– Când vin fete tinere să-și povestească păcatele, e foarte important să nu te entuziasmezi prea mult. Adică, să nu mai zici „uauuu” când auzi ce spun.

Preotul tânăr, puțin rușinat, își pleacă privirea:

– O, înțeleg, părinte… și ce ar trebui să spun?

Mentorul își drege glasul, cu o nuanță de umor în ton:

– În loc de „uauuu”, fiule, spune mai degrabă „vai, vai, vai”.

DISTRIBUIE CU PRIETENII: