Într-un bar aglomerat, seara era în toi. Muzica răsuna tare, iar luminile difuze creau o atmosferă perfectă pentru distracție. Printre mesele aglomerate, un bărbat trecea de la un pahar la altul, observând femeile care se plimbau prin local. Cu un aer încrezător, își aranjă cravata, luă un ultim gât de whisky și își făcu curaj să abordeze o femeie care stătea la bar.
Se apropie de ea, încercând să fie șarmant:
– Bună, frumoaso! Știi, mi-ar plăcea să mergi cu mine până la toaletă… să facem ceva interesant, până vine soția mea. Ce zici?
Femeia, stând cu spatele, părea să fie absorbită de paharul de vin din fața ei. După câteva secunde, se întoarce încet, cu o privire tăioasă și un zâmbet sarcastic. Era… soția lui!
– Eu zic, dragul meu, că ar trebui să-ți mai lustruiești o dată ochelarii ăia, idiot miop ce ești! îi răspunde ea, privindu-l direct în ochi.
Doi îndrăgostiți stăteau pe o bancă în parc, ținându-se de mână și admirând cerul plin de stele. Era o seară liniștită, iar greierii cântau în fundal. El, vizibil emoționat, o privea cu ochi plini de speranță.
– Iubito, spune-mi, cum îți imaginezi viitorul nostru împreună? o întreabă el, mângâindu-i ușor mâna.
Ea zâmbi larg, visătoare.
– Oh, iubitelule, când o să ne căsătorim, o să avem o casă frumoasă, cu o grădină mare, și doi copii – un băiat și o fată.
El o privi uimit și înduioșat.
– Așa de sigură ești? Cum poți ști toate astea?
Ea, ridicând din umeri cu o naturalețe dezarmantă, răspunse:
– Păi, amândoi sunt deja la mama, la țară!
La ora de dirigenție, copiii erau plini de energie, iar profesoara încerca să mențină ordinea, deși spiritele erau mai degrabă vesele decât concentrate. Tema zilei era despre meserii, iar discuția părea să fie una relaxată.
– Copii, astăzi vom vorbi despre părinți și meseriile lor, le zise profesoara zâmbind. Să vedem cine începe. Maria, tăticul tău ce meserie are?
– Tatăl meu e medic, doamna profesoară, răspunse Maria mândră.
– Foarte bine, Maria! Și mama ta?
– Mama e asistentă la spital.
– Ce frumos! Bravo, Maria! Hai să vedem mai departe… tu, Ionel?
– Tata e inginer constructor, iar mama lucrează contabilă, spuse Ionel, gonflându-și pieptul de mândrie.
Profesora se uită apoi către Gigel, care stătea cuminte în bancă.
– Tăticul tău ce este, Gigele?
Gigel se ridică timid și, cu o voce serioasă, spuse:
– Tata este parlamentar, doamna profesoară.
Toată clasa izbucni în exclamații de uimire, iar profesoara îl încurajă:
– Bravo, Gigele, ce meserie respectabilă! Și mama ta ce face?
– Mama îl susține de acasă, că e greu să fii parlamentar, explică Gigel.
Profesora zâmbi larg, dar discuția continuă.
– Și acum, să vedem… Bula, tăticul tău ce face?
Bula se ridică încet, încercând să pară serios, deși avea deja un zâmbet în colțul gurii.
– Aaaa, păi nici taică-meu nu lucrează, doamna profesoară.
Soțul și soția trăiau de ceva vreme într-o casă unde bucătăria devenise câmpul de luptă. El, nemulțumit din fire, critica orice încerca ea să gătească, de la ciorbe, la fripturi și până la deserturi sofisticate.
– Nu e destul de sărată ciorba asta! zicea el într-o zi.
– Friptura asta e prea uscată, zise altă dată.
– Prăjitura asta… parcă are ceva în neregulă, de ce nu e ca la mama?
Săraca femeie își făcuse un obicei să-l întrebe aproape zilnic:
– Iubitule, ce să-ți gătesc mâine? Ce îți dorești?
– Nu contează, oricum nu cred că o să fie ca la mama, răspundea el morocănos.
Zilele treceau, iar soția încerca fel de fel de rețete: din cărți, din reviste, de pe internet, ba chiar se consulta cu vecinele și cu prietenele. Dar nimic, absolut nimic nu părea să-l mulțumească pe mofturosul soț.
Până într-o zi când, din neatenție, a uitat o cratiță cu mâncare pe foc. Fumul gros a umplut bucătăria, iar mirosul de ars plutea prin casă. Deja începuse să-și facă griji: „Acum chiar o să mă certe de-a binelea!”
Dar ce să facă? Nu mai avea timp să pregătească altceva, așa că i-a servit mâncarea afumată, cu un zâmbet ușor vinovat:
– Poftim, dragule, sper să-ți placă.
Soțul a luat o gură și, spre surprinderea ei, ochii i s-au luminat.
– În sfârșit! a exclamat el cu un zâmbet larg. În sfârșit mănânc și eu ceva bun ca la mama acasă!
Articolul Bună, frumoaso! apare prima dată în .
