Nepotul intră în camera bunicului, care stă confortabil în fotoliu, cu televizorul pornit. Atmosfera din cameră este relaxată, iar bunicul, cu ochelarii pe vârful nasului, pare complet absorbit de ceea ce vede pe ecran. Nepotul aruncă o privire spre televizor și ridică o sprânceană.
Nepotul: Bunicule, ce faci?
Bunicul: (fără să-și ia ochii de la ecran) Mă uit la un film istoric, nepoate.
Nepotul, intrigat, se uită mai atent la televizor. Pe ecran se desfășoară o scenă destul de explicită, cu doi actori care cu siguranță nu discută despre tratate de pace.
Nepotul: (încercând să-și stăpânească râsul) Bunicule, dar ăsta e un film erotic…
Bunicul, fără să pară deloc jenat, își împinge ușor ochelarii pe nas, își drege vocea și răspunde calm:
Bunicul: Nepoate, pentru mine e istorie!
Bulă și Bubulina sunt în plină agitație, pregătindu-se pentru vizita vecinilor Popești. În bucătărie, Bubulina frământă o tavă de prăjituri, iar Bulă se învârte neliniștit prin casă, aranjând lucrurile pe ici-colo.
Bulă: (nervoasă) Bubulino, hai odată, că mai avem puțin și vin! Și vezi să muți bicicleta copilului din hol, că e fix în mijlocul drumului.
Bubulina: (ridicând sprânceana, fără să se oprească din frământat) Of, Bule, dar ce te grăbești așa? Ce, crezi că Popeștii fură bicicleta? Sunt oameni corecți, nu pun mâna pe ce nu-i al lor.
Bulă: (oftând) Știu și eu că nu fură, dar…
Bubulina: (curioasă, punând mâinile în șold) Dar ce? Ce te tot frămânți?
Bulă: (cu o expresie îngrijorată) Mi-e teamă să nu o recunoască!
Pedro vine acasă după prima zi de lucru cu noua secretară. În timp ce își scoate pantofii la ușă, Dora, soția lui, îl întâmpină cu brațele încrucișate și o privire de detectiv.
Dora: (cu o voce ușor acuzatoare) Așa, Pedro… spune-mi despre noua ta secretară. Cum arată?
Pedro: (încercând să fie cât mai detașat) Oh, dragă, e o profesionistă. Punctuală, organizată, exact ce trebuie la birou.
Dora: (îngustând ochii) Da, da, dar are picioare frumoase?
Pedro: (ezitând) Nu prea am observat…
Dora: (ridicând o sprânceană) Bine, și ce culoare au ochii ei?
Pedro: (zâmbind forțat) N-am avut timp să mă uit la așa ceva, iubito.
Dora: (continuând seria întrebărilor) Și unghiile? Ce culori folosește?
Pedro: (încurcat) Sincer să fiu, nu am idee.
Dora: (din ce în ce mai insistentă) Dar rujul? Mat sau lucios?
Pedro: (încearcă să pară nepăsător) Abia am schimbat câteva cuvinte cu ea, nu m-am uitat la astfel de detalii.
Dora: (punctul culminant al anchetei) Și cum se îmbracă?
Pedro: (într-o încercare disperată de a încheia discuția) FOARTE repede!
Într-o seară de toamnă, Bulă merge să-l ia pe Bulișor de la școală. În timp ce așteaptă să iasă copiii din clasa de după programul prelungit, se oprește în fața porții școlii și rămâne câteva momente să privească nostalgic clădirea.
Bulă: (cu un oftat profund) Eh, aici am învățat și eu, acum treizeci de ani. Parcă ieri eram un puști care fugea pe coridoare… Ce vremuri!
Bulișor, care tocmai ajunsese lângă el, îl privește pe tatăl său și începe să zâmbească ștrengărește.
Bulișor: (pe un ton inocent, dar cu un mic zâmbet șiret) Știi, tati…
Bulă: (mângâindu-l pe cap) Ce-i, fiule?
Bulișor: Diriginta ne-a zis azi că așa tâmpiți ca noi n-a mai avut de treizeci de ani!
