Bulă, într-o seară romantică, stătea pe canapea alături de soția lui. Într-un moment de inspirație, se întoarce spre ea, cu ochii plini de „emoție”.
– Draga mea, câteodată aș vrea să te sun doar ca să îți aud vocea și să îți spun cât de mult te iubesc!
Soția, impresionată de declarația neașteptată, își ridică sprâncenele:
– Aww, Bulă, ce frumos! Și de ce nu o faci?
Bulă oftează adânc, punându-și mâinile în poală, cu o expresie filosofică:
– Eh, o voce mă împiedică…
Soția, intrigată, începe să devină curioasă:
– Ce voce? Ce spune?
Bulă se uită lung la ea, face o pauză dramatică, și apoi rostește cu o expresie serioasă:
– „Creditul dvs. este insuficient pentru a iniția acest apel!”
– Pari cam obosit, Gheorghe. Care-i treaba? Ce-ai pățit? întrebă vecinul, văzându-l cum stătea prăbușit pe o bancă, cu fața roșie și hainele mototolite.
– Cum să nu fiu obosit? Of, să-ți spun pățania. S-a luat unul de soră-mea, tocmai de la el din sat, din satul vecin! Cum am auzit, nici n-am stat pe gânduri: mi-am tras cizmele, mi-am luat bâta și m-am dus să-l bat!
Vecinul își încrucișă brațele, încercând să înțeleagă situația:
– Și, l-ai prins? Ce-a zis?
Gheorghe oftă adânc:
– Aoleu, ce să zică? N-a mai apucat să zică nimic! Am ajuns la el acasă, dar… băi, era mai mare ca mine! Și-a mai chemat și doi verișori să-l ajute. Eu, singur cuc, cu bâta mea… nu prea a fost o bătălie dreaptă.
– Păi cred și eu că ești obosit, Gheorghe, la cât ai mers! 7 kilometri până acolo, 7 înapoi… și pe jos, nu? Că n-ai mașină.
Gheorghe își ridică sprâncenele și zâmbi amar:
– Nuu, că înapoi… am venit cu Salvarea!
Bulă și Ștrulă stăteau la o bere, discutând despre viață și, inevitabil, despre soții lor. La un moment dat, Ștrulă observă că Bulă părea cam absent, așa că îl întreabă curios:
– Bulă, ce-i cu tine? Pari distrat. S-a întâmplat ceva acasă?
Bulă își ridică privirea cu o expresie obosită, oftând adânc:
– A trecut aproape o lună de când n-am mai vorbit cu soția mea.
Ștrulă, surprins, se apleacă peste masă și șoptește intrigat:
– Cum așa? Sunteți certați?
Bulă face o pauză dramatică, se uită în jur ca și cum ar verifica să nu fie cineva prin preajmă și spune cu o voce joasă, dar serioasă:
– Nici vorbă, Ștrulă. Dar n-am reușit s-o întrerup…
Bulă intră într-un bar, sigur pe el, își comandă un cocktail și aruncă o privire rapidă prin încăpere. La o masă, o tipă atrăgătoare îi zâmbește discret. Încurajat, Bulă își face curaj și se apropie:
– Bună seara! Îmi permiți să îți țin companie?
Ea râde cochet:
– Doar dacă-mi spui cum te numești.
După câteva schimburi de replici amuzante, conversația curge natural. Peste puțin timp, cei doi se hotărăsc să continue discuția într-un cadru mai… privat. Ajunși la ea acasă, Bulă se comportă impecabil.
După ce intră în apartament, își dă jos sacoul și se îndreaptă direct spre baie să se spele pe mâini. Revenind, își scoate cămașa, iar apoi, cu aceeași rigurozitate, se întoarce din nou la baie pentru o altă spălare minuțioasă.
Femeia, intrigată, îl întreabă în timp ce-și sprijină bărbia în palmă:
– Bulă, în mod sigur ești dentist!
Bulă se oprește pentru o clipă și o privește uimit:
– Cum ți-ai dat seama?
Ea râde:
– Simplu! După felul în care te-ai dezbrăcat și te-ai spălat pe mâini de fiecare dată.
Bulă zâmbește mândru, dar nu spune nimic. Momentul devine din ce în ce mai pasional. După ce totul se consumă, ea rămâne întinsă pe spate, privind tavanul cu o expresie gânditoare.
– Bulă, acum sunt sigură de ceva. Nu numai că ești dentist, dar ești un dentist de mare succes!
Bulă se întinde, își aranjează părul și zâmbește superior:
– Extraordinar, așa este! Sunt cunoscut ca unul dintre cei mai buni. Dar cum ai reușit să-ți dai seama?
Ea se întoarce spre el, ridicând o sprânceană și spune pe un ton sec:
– Pentru că nu am simțit nimic!
