Era o dimineață frumoasă de toamnă, iar Gheorghe, un bărbat harnic dintr-un sătuc pitoresc, se trezise devreme să-și înceapă ziua. Cu toate acestea, avea un gând care nu-i dădea pace. În timp ce pregătea micul dejun în bucătărie, cu tigăile și oalele răsunând, și-a dat seama că ceva nu era tocmai în regulă în gospodăria sa.
Așa că, hotărât să lămurească problema, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe prietenul său cel mai bun, Ion, cunoscut în sat pentru sfaturile sale înțelepte.
-Alo, Ioane, bună dimineața! Ești ocupat?
-Bună dimineața, Gheorghe! Nu, nu-s ocupat. Ce s-a întâmplat?
-Am o întrebare pentru tine. E normal să am soție și să gătesc eu?
Ion, surprins de întrebare, s-a așezat mai bine pe scaunul din bucătăria sa, încercând să înțeleagă situația.
-Nu-i normal, măi Gheorghe… Dar ea ce face?
Gheorghe a oftat și a răspuns cu o voce ușor amuzată, dar și exasperată:
-Taie lemne…
Ion a izbucnit în râs, imaginându-și scena. Își putea închipui cum soția lui Gheorghe, o femeie puternică și hotărâtă, ieșea în curte cu toporul în mână, în timp ce Gheorghe se lupta cu rețetele în bucătărie.
Această scurtă conversație a devenit rapid subiect de discuție prin sat, fiind relatată cu umor și admirație pentru neobișnuita împărțire a treburilor gospodărești dintre Gheorghe și soția sa. Moralul poveștii? Uneori, rolurile tradiționale pot fi inversate, iar echilibrul într-o gospodărie se găsește adesea în cele mai surprinzătoare moduri.
