Gigel, un băiețel curios, stă pe canapea, privind atent cum mama lui se pregătește să plece la serviciu. Se uită la ea și, cu un zâmbet năstrușnic, întreabă:
– Mamico, ce faci goala pe taticul?
Mama, surprinsă de întrebare, îl privește fix în ochi, cu un zâmbet pe față, încercând să găsească o explicație simplă pentru un copil curios.
– Ei bine, dragul meu, sar pe el ca să-i desumflu burta, pentru că el mănâncă prea mult și nu vrea să meargă la sală.
Gigel, cu ochii mari și un pic confuz, se gândește câteva momente. Apoi, ridică o sprânceană, lăsând să se întrevadă un zâmbet ștrengăresc pe fața lui.
– Te obosești de pomana, mamico! În fiecare dimineață, după ce pleci tu la serviciu, vecina ingenunchează și i-o umfla la loc!
Undeva pe o străduță din Italia, doi cerșetori români se întâlnesc seara, obosiți după o zi lungă de stat pe trotuar.
Primul cerșetor, suspinând:
– Ei, frate, tu cât ai strâns azi?
Al doilea, ridicând din umeri:
– Eh, doar 6 euro…
Primul, șocat:
– 6 euro? Atât de puțin?! Ce-ai făcut toată ziua?
Al doilea:
– Am făcut tot ce trebuia! Am stat la colțul cel mai circulat, am scris pe o pancartă mare că am nevastă și patru copii de întreținut… Da’ oamenii parcă nu mai au inimă!
Primul, curios:
– Eh, eu am strâns 6000 de euro.
Al doilea, cu ochii mari, scuipă semințele imaginare din gură:
– Cââât?!?!?! 6000?!? Frate, ce-ai scris pe pancartă?
Primul, zâmbind șmecherește:
– Am scris doar atât: „Îmi lipsesc 6€ să mă întorc în România!”
Într-o corporație bine pusă la punct, directorul, un bărbat trecut de 50 de ani, cu o privire serioasă, dar un zâmbet șiret, îl cheamă pe psihologul companiei pentru a-l ajuta să aleagă o nouă secretară.
Psihologul, un bărbat entuziast, cu ochelari groși și o mapă plină de teste psihologice, se așază confortabil în fața directorului:
– Domnule director, vă asigur că metodele mele moderne vor dezvălui trăsăturile de caracter ale fiecărei candidate!
Directorul, ridicând o sprânceană:
– Bine, bine… dar să nu pierdem vremea, am o ședință în 20 de minute!
– Stați liniștit, tot ce trebuie să fac e să le pun o întrebare simplă!
Intră prima candidată, o brunetă serioasă, cu ochelari, îmbrăcată office.
– Domnișoară, cât fac doi și cu doi?
– Patru, desigur.
Psihologul notează ceva în carnețel, dă din cap aprobator și o cheamă pe următoarea candidată.
Intră a doua candidată, o roșcată visătoare, îmbrăcată boem, cu un aer artistic.
– Domnișoară, cât fac doi și cu doi?
Se gândește puțin, apoi răspunde: – Hmmm… cred că poate să fie și douăzeci și doi, depinde cum privești problema!
Psihologul zâmbește mulțumit și notează.
Intră a treia candidată, o blondă înaltă, îmbrăcată într-o fustă mini și o bluză mulată, cu un zâmbet strălucitor.
– Domnișoară, cât fac doi și cu doi?
Fără să clipească: – Depinde, poate să fie patru sau douăzeci și doi.
Psihologul radiază de satisfacție și se întoarce către director:
– Ați văzut? Prima a fost logică, a doua creativă, iar a treia este hotărâtă și flexibilă în gândire! Acum, pe care o preferați?
Directorul, uitându-se peste birou, apoi ridicând sprânceana cu un zâmbet șmecher:
– Pe blondina înaltă cu fusta mini!
Un bătrânel elegant, cu pălărie și baston, se plimbă liniștit prin parc, când este abordat de un cunoscut, care îl privește mustrător.
– Domnule, nu vă e rușine? Patruzeci de ani ați trăit cu soția, dar acum ați lăsat-o și v-ați căsătorit cu una tânără!
Bătrânelul ridică din umeri, își îndreaptă bastonul și, cu un zâmbet șiret pe față, răspunde:
– Dragul meu, cu soția cea bătrână mă oboseam foarte mult: ba dă-i picături, ba dă-i pastile, ba închide fereastra că bate vântul, ba deschide fereastra că e prea cald, ba dă televizorul mai încet că o doare capul, ba mângâi-o pe spate că o dor șalele…
– Și cu cea tânără?
Ochii bătrânului sclipesc, în timp ce își netezește mustața și răspunde încântat:
– Ooo, cu cea tânără e așa de bine! Seara pleacă, dimineața vine, toată noaptea dorm în liniște!
