Bulă la interviu, îmbrăcat cu cea mai bună cămașă a lui, intră cu încredere în biroul angajatorului. Scaunul de piele, biroul mare de stejar, și privirea serioasă a intervievatorului nu-l descurajează deloc. După câteva formalități și întrebări de rutină, vine momentul decisiv.
Angajatorul, uitându-se peste CV:
– Bun, să trecem la partea importantă. Ce salariu ai vrea să ai?
Bulă, zâmbind încrezător, parcă nefiind conștient de absurdul răspunsului:
– 5000 de euro pe lună, o mașină de serviciu, telefon de ultimă generație și un concediu de 6 luni pe an, dacă se poate.
Angajatorul ridică o sprânceană și, cu o față extrem de serioasă, răspunde sec:
– Ce zici de 10.000 de euro, un elicopter personal și concediu permanent, de câte 12 luni pe an?
Bulă aproape că rămâne fără cuvinte. Ochii îi sclipesc, dar își dă repede seama că e prea frumos să fie adevărat. Cu o ușoară ironie în glas, întreabă:
– Wow! Faceți mișto de mine?
Angajatorul, cu un zâmbet larg și o ușoară ridicare din umeri:
– Tu ai început!
Bulă intră în cabinetul doctorului cu o față îngrijorată, după ce și-a făcut o serie de analize. Se așază pe scaun și își încrucișează mâinile, așteptând veștile.
Doctorul, cu o privire serioasă și o foaie în mână, se uită la Bulă și începe discuția:
– Bulă, am două vești pentru tine: una bună și una proastă. Pe care vrei să o auzi prima?
Bulă, încercând să păstreze un aer calm, dar simțind cum tensiunea îi crește:
– Spuneți-mi întâi vestea proastă, să scăpăm de ea!
Doctorul suspină ușor și spune cu voce gravă:
– Vestea proastă este că ești grav bolnav, Bulă. Din păcate, nu mai ai mult de trăit, doar câteva luni.
Bulă îngheață pentru câteva secunde. Gândurile îi zboară rapid, își imaginează deja tot felul de scenarii tragice. Apoi, își revine și întreabă cu o urmă de speranță: – Și… vestea bună?
Doctorul, brusc schimbând tonul, cu un zâmbet mare pe față:
– Că mai sunt doar două luni până la vacanța de iarnă!
O bătrânică intră încet în cabinetul doctorului, cu un ochi bandajat și un baston în mână. Se așază pe scaun cu un oftat și îl privește pe doctor cum își pune ochelarii și se uită peste fișele ei.
Doctorul, ridicând privirea cu o curiozitate profesională: – Bună ziua, doamnă! Ce ați pățit la ochi? Cum de v-ați accidentat?
Bătrânica, cu o expresie puțin rușinată și jenată, începe să explice, ridicând un deget în aer: – Ei, doctore, era cât pe ce să mi-l scoată ginerele meu cu o andrea…
Doctorul, surprins și ușor îngrijorat, o întreabă imediat: – În timp ce tricotai ceva?
Bătrânica, ridicând sprâncenele și gesticulând dramatic, aproape ofensată de presupunere: – Nuuu, doctore, cum să tricotez? Păi cine mai tricotează în zilele astea? În timp ce mă uitam prin gaura cheii!
