La un bar cochet, cu lumini discrete și muzică de fundal, două blonde trecute de prima tinerețe stau la o masă, sorbind din cocktailuri colorate cu umbreluțe.
Prima blondă își aranjează părul, se uită atent peste pahar și îi face semn celeilalte:
– Auzi, îi vezi pe cei doi bărbați de acolo, de la masa din colț?
– Da, îi văd, ce-i cu ei?
– Ei bine, cel din dreapta este soțul meu, iar cel din stânga este amantul meu.
A doua blondă face ochii mari, se apropie conspirativ și șoptește:
– Ce ciudat… La mine e exact invers!
În dormitor, Bulă și Bubulina stau tolăniți în pat, când, deodată, aud cum vecinii de deasupra încep să facă dragoste zgomotos — patul scârțâie, pereții vibrează, și se aud gemete entuziasmate.
Bulă, ridicând o sprânceană:
– Auzi, Bubulino, hai să sărim și noi un pic în pat, să creadă și vecinii noștri că facem dragoste!
Bubulina îl privește sceptică:
– Păi… măcar de formă, nu?
Încep amândoi să sară în pat, scârțâind ritmic, Bulă chiar mai adaugă câteva sunete dramatice ca să fie convingător:
– Oooh, daaa, Bubulinooo, așa, exact așa!
Bubulina, amuzată, îi ține isonul:
– Vai, Buliță, ce nebun ești, nu te opri!
După câteva minute, obosiți, se prăbușesc râzând și adorm.
A doua zi dimineață, Bubulina, cu un zâmbet șiret, îi pune în față lui Bulă o farfurie goală.
– Poftă bună, dragule!
Bulă, nedumerit:
– Păi… ce să mănânc de aici?
Bubulina, calmă, dar cu o privire de șefă:
– Lovește cu lingura în farfurie, lasă, să creadă vecinii că tu mănânci!
Într-un cabinet dentar modern, cu pereți albaștri și muzică ambientală liniștitoare, pacienta era așezată pe scaunul de tratament, privind spre geam și mângâind un mic breloc de familie. Atmosfera părea perfectă pentru o vizită la dentist, dar timpul începea să se simtă ca o eternitate.
După trei minute în care pacienta stătea cu limba scoasă, uitată într-un fel de exersare involuntară, fruntea i se încrunta de iritare. Cu voce tare și puțin nervoasă, strigă:
– Domnule doctor, aţi uitat că de 3 minute stau cu limba scoasă?
Dentistul, concentrat, cu un pix în mână și un foaie de rețetă în față, ridică din umeri cu calm, fără să-și ia ochii de la scris:
– N-am uitat, vreau doar să-ţi scriu reţeta în linişte.
Într-o seară strălucitoare, într-un studio elegant plin de lumini și aplauze, un renumit post de televiziune găzduia un interviu special cu un milionar despre care toți vorbeau. Atmosfera era relaxată, dar plină de energie, iar publicul aștepta cu nerăbdare poveștile neobișnuite din viața sa. Moderatorul, cu un zâmbet cald și ochii scânteind de curiozitate, începu interviul:
– Cum aţi făcut avere?
Milionarul, așezat cu o atitudine demnă și un zâmbet ușor ștrengăresc, își amintea începuturile modeste și spuse cu mândrie:
– Aveam un singur leu în buzunar. Am cumpărat două mere, le-am spălat, le-am şters şi le-am vândut cu doi lei.
Moderatorul, uimit de simplitatea poveștii, întrebă mai departe:
– Şi apoi?
Milionarul, cu o pauză scurtă pentru efect, continuă:
– Apoi am cumpărat patru mere.
În public, un oftat de uimire și râsete discrete umpleau sala. Moderatorul, curios și dornic de detalii, ridică din sprâncene:
– Şi după aceea?
Milionarul zâmbi larg, iar tonul său devenea tot mai dramatic, amintind cu o sinceritate surprinzătoare momentul crucial:
– A murit mătuşă-mea şi mi-a lăsat un milion de dolari!
