La reuniunea de 20 de ani, atmosfera era încărcată de nostalgie și voie bună. Sala era decorată cu fotografii vechi și bilete de admitere, iar foștii dascăli, înveșmântați în costume elegante, zâmbeau amintindu-și zilele de școală. Bulă, acum senator, pășește în mijlocul mulțimii cu un aer ștrengăresc și o atitudine nonșalantă . După câteva momente de conversații și râsete pe seama amintirilor din liceu, se ridică și se adresează foștilor săi profesori:
– Stimați profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați corigent?
În acel moment, întreaga sală se umple de un râs complice, iar unul dintre profesori, cu o sclipire jucăușă în ochi, răspunde plin de umor:
– Vaaai, se poate, domnule senator!!!
Bulă intră într-un restaurant rustic numit „La Ursul Înfometat”, unde pereții sunt decorați cu capete de cerb sceptice și tablouri cu citate gen „Mâncarea noastră vă fură inima… și portofelul!” El se așază la o masă cu un fețar pătat de sos, lângă o fereastră prin care se vede bucătăria – unde un bucătar aruncă carnea pe grătar cu o furie demnă de un război tribal.
Bulă (bate cu furculița în pahar ca să cheme atenția, deși ospătarul stă la 30 cm de el):
– Ospătar, veniți vă rog frumos aici! Am o întrebare existențială legată de meniu!
Chelnerul (cu un zâmbet tensionat, de parcă a servit deja 10 „Buli” în ultima oră):
– Da, spuneți vă rog! Doar nu vreți să știți dacă carnea e de la un animal care a murit fericit?
Bulă (arătând dramaturgic spre meniu, ca un detectiv în fața unei crime):
– De ce se numește grătarul ăsta ”tâlhăresc”? E ca și cum aș comanda un jaf cu colagen!
Chelnerul (își mușcă buza, uitându-se spre bucătărie unde bucătarul face semne să „înlănțuiască clientul”):
– Stați să vedeți nota…
Bulă intră într-o farmacie mică, unde rafturile sunt pline de sticle etichetate „Liniște în capsule” și „Răspunsuri la întrebări existenziale – 50% reducere”. Pe perete, un afiș vechi anunță: „Oferim consultații gratis pentru cei ce au venit fără socru!”. În spatele tejghelei, un farmacist cu ochelari groși, care seamănă cu un hibrid între Einstein și un pinguin, tocmai aranja cutii de „Pastile anti-gândire excesivă”.
Bulă (cu o pălărie trasă peste ochi și un geamantan vechi lipit de picior, ca și cum ar transporta un cadou bomba):
– Bună ziua! Vreau o injecție pentru anestezie locală, vă rog. Ceva care să amorțească mai mult decât viața mea de căsnicie!
Farmacistul (își ajustează ochelarii, privind suspicios geamantanul):
– Dar pentru ce aveți nevoie de așa ceva? V-ați decis să vă operați singur apendicele în parcare? Sau să extrageți amintiri din creier cu o furculiță?
Bulă (își freacă mâinile nervos, uitându-se peste umăr ca și cum ar fi urmărit de un detectiv invisibil):
– Păi… (șoptind) De trei zile nu am mai fost pe acasă.
