Ion, la cei 35 de ani ai săi, era tot neînsurat, iar povestea asta ajunsese subiectul glumelor prin tot satul. Într-o seară, la barul din centrul comunei, se întâlnește cu Gheorghe. După câteva beri și un chef de vorbă, Gheorghe îl ia la rost:
– Măi Ioane, dar tu chiar n-ai găsit nicio fată care să-ți placă?
– Ba am găsit, Gheorghe, de mai multe ori chiar.
– Păi și atunci care-i problema?
– Nu i-au plăcut mamei, mă! Indiferent pe cine i-o prezint, mama își sucește nasul. Ba că e prea înaltă, ba că nu știe să gătească, ba că are râsul enervant… nimic nu-i convine.
Gheorghe își duce mâna la bărbie și, după o pauză meditativă, îi oferă soluția „perfectă”:
– Ioane, problema e clară! Data viitoare adu o fată care să semene cu mama ta. La cum o știm noi pe mă-ta, o să fie topită după ea!
Ion se luminează la față. Îi mulțumește lui Gheorghe pentru sfat și pleacă hotărât să-și găsească norocul.
Peste câteva luni, cei doi se întâlnesc din nou, dar Ion arată mai abătut ca niciodată. Gheorghe, curios, îl întreabă:
– Ce-i, mă Ioane, de ești așa supărat? Nu a mers cu fata aia care seamănă cu mă-ta?
– Ba a mers, Gheorghe. M-am luat după tine și-am găsit o fată care era leit mama! Știam că o să-i placă…
Gheorghe, mulțumit că sfatul său a dat roade, continuă:
– Și? Ce-a zis mă-ta?
– Mă, Gheorghe, mama a fost în culmea fericirii! Cât a stat fata la noi, nu le mai despărțeai. Se plimbau împreună prin grădină, găteau cot la cot, râdeau ca două prietene vechi.
Gheorghe râde și îi dă o palmă prietenească pe spate:
– Atunci de ce ești trist, Ioane? Ce nu-i bine?
Ion oftează adânc, își pune capul în mâini și spune:
– Gheorghe, asta e prima fată pe care n-o suportă tata!
Fiul, într-o dispoziție veselă, stătea de vorbă cu tatăl său în timp ce acesta își repara mașina în garaj:
– Tată, trebuie să-ți spun ceva. Cred că mama conduce automobilul mai bine decât tine!
Tatăl, ridicând o sprânceană și ștergându-și mâinile de ulei, răspunde ironic:
– Serios, măi băiete? Și pe ce te bazezi când spui asta? Eu n-aș spune așa ceva!
Fiul, entuziasmat, își continuă explicația:
– Păi tu singur ai spus că n-ai putea să mergi nici 10 metri cu frâna de mână trasă. Pe când mama… ei bine, ea a reușit să parcurgă așa 12 kilometri întregi!
Un tip stătea lângă poarta casei sale, ținând câinele în lesă și un carton mare pe care scria cu litere de tipar: „CÂINE DE VÂNZARE!”. După câteva minute, apare un potențial cumpărător, un domn curios, care începe să-l studieze pe patruped.
– Frumos câine, spune cumpărătorul, mângâindu-l pe cap. Este sănătos?
Vânzătorul, fără ezitare:
– Sănătos tun! Nu l-am văzut niciodată bolnav. Mănâncă orice, nici măcar veterinarul nu l-a cunoscut!
Cumpărătorul, intrigat:
– Bine, bine… Dar e inteligent? Adică știe trucuri, răspunde la comenzi?
Vânzătorul, cu un zâmbet larg:
– Inteligent? Păi știe să aducă ziarul, să deschidă ușa, ba chiar o dată a rezolvat cubul Rubik… sau cel puțin a încercat!
Cumpărătorul, impresionat, dar precaut:
– Dar credincios? E genul care își iubește stăpânul, nu fuge?
Vânzătorul, cu o privire mândră:
– Credincios? E cel mai credincios câine din lume! E a cincea oară când îl vând și de fiecare dată se întoarce acasă.
Doi bărbați stau la bar, fiecare cu câte un pahar în mână, discutând despre viață, diete și sănătate. Conversația, inevitabil, ajunge la subiectul pierderii în greutate.
– Măi Ioane, să-ți zic ceva. Ieri seară am început o dietă nouă! Dieta lichidă! Și, să știi, am combinat-o cu un pic de mișcare, zice unul dintre ei, mândru.
Celălalt ridică o sprânceană, curios:
– Dietă lichidă, zici? Sună interesant! Cum funcționează?
Ion ia o gură din bere și explică cu un aer serios:
– E foarte simplu: am băut două sticle de vin…
– Hmm, pare eficient, dar unde vine mișcarea în ecuație? întreabă prietenul său, nedumerit.
Ion chicotește, își îndreaptă pălăria imaginară și continuă:
– Păi, am căzut pe scări! Am coborât 15 trepte fără oprire!
