Nevasta-mea, într-o seară aparent liniștită, îmi ia telefonul de pe noptieră, îl deschide și începe să scrolleze prin mesaje cu o privire de șoim. Dintr-o dată, o aud cum începe să răsufle tot mai greu. Și, inevitabil, răbufnește:
– Cine dracu’ e Alina?!? zbiera ea, cu ochii scoțând flăcări. Și de ce scrie că i-ar plăcea să faceti amor a 5-a oară săptămâna asta?!?
Eu, surprins, dar încercând să rămân calm, mormăi repede ceva sub nas și caut o scuză:
– Hmm… cred că a greșit numărul, draga mea… îi răspund, încercând să par cât mai inocent.
Ea, fără să mă lase să termin, agită telefonul în fața mea și continuă:
– Cum?!? Dar scrie destul de clar la final: „Te aștept cu nerăbdare, draga Costele”. Sau nu te cheamă așa?!?
Eu, puțin cam jenat de situație, ridic din umeri și zic cu un zâmbet timid:
– Ba da, recunosc, mesajul e pentru mine. Dar vezi tu, Alina… a greșit totuși un lucru.
Nevastă-mea, încremenită, mă întreabă cu o furie mocnită:
– Ce anume a greșit?!
Și atunci, cu toată siguranța de care eram capabil, îi zic:
– Numarul, iubito! A scris că e a 5-a oară săptămâna asta, dar numărul corect e 6!
Un tren extrem de aglomerat, cu toți pasagerii așezați confortabil în compartiment, chiar dacă nu prea mai aveai unde să arunci un ac. Se aud discuții șoptite, ziare foșnind și zumzetul trenului pe șine. În acest cadru, ușa compartimentului se deschide brusc și Bulă intră cu o privire energică, scanează rapid încăperea și întreabă cu voce tare:
– Cine a pierdut 100 de dolari?
Toți pasagerii din compartiment își ridică privirea, dar nimeni nu scoate un cuvânt. Liniște completă. Bulă, fără să se descurajeze, întreabă din nou, cu și mai mult entuziasm:
– Cine a pierdut 100 de dolari?
O bătrânică aflată lângă fereastră se agită brusc, se uită speriată în jur și, cu o voce tremurândă, zice:
– Vai, tinere, cred că eu i-am pierdut! Bătrânica pare îngrijorată, căutându-și în grabă poșeta.
Bulă, fără să clipească, îi răspunde cu un zâmbet ironic:
– Atunci, ce mai aștepți, du-te și-i caută!
Două tipe stau la o cafenea, discutând despre viață, relații și inevitabil despre căsătorie. Una dintre ele, elegant îmbrăcată, dar cu un aer oarecum melancolic, oftează adânc în timp ce își agită lingurița în cafea. Cealaltă, vizibil curioasă, o întreabă direct, fără ocolișuri:
– Auzi, fată, tu cum de ai rămas nemăritată până la vârsta asta? Ești drăguță, inteligentă, bărbații ar trebui să stea la coadă pentru tine!
Cea nemăritată își ridică privirea și, cu un zâmbet enigmatic, răspunde calm, dar cu o mică ironie în glas:
– Eh, fată, e simplu… socrii mei nu au putut avea copii!