Unei blonde i se întâmplă o tragedie, soțul ei moare pe neașteptate. La înmormântare, îmbrăcată într-o rochie neagră strâmtă și cu lacrimi șiroind pe obraji, plângea de mama focului, în timp ce toți cei prezenți încercau să o consoleze. Printre suspinele ei, începe să vorbească cu voce tare, atrăgând atenția tuturor:
– O, dragul meu! Cine o să mai stea cu mine la masă acum?
Preotul, cu o expresie solemnă, răspunde cu o voce joasă, dar hotărâtă:
– Eu, doamnă, și numai eu!
Toată lumea își înghite râsul, iar blonda, surprinsă, își continuă lamentările:
– Cine o să mă mai ia în brațe când mi-e greu?
Preotul, fără să ezite, ridică mâinile spre cer și spune cu și mai multă convingere:
– Eu, doamnă, și numai eu!
Blonda începe să își frece fruntea, simțind că ceva nu este în regulă. Dar continuă, furioasă și printre lacrimi:
– Cine o să mă mai pupe pe frunte, să-mi aline durerea?
Preotul, încântat de propria generozitate, ridică din nou mâinile și răspunde:
– Eu, doamnă, și numai eu!
Enervată de insistența preotului, blondina își pune mâinile în șold și întreabă cu o voce tăioasă:
– Bine, dar cine o să mă pupe în fund acum?!
Pentru o secundă, liniștea se așterne peste mulțime, iar toți ochii sunt ațintiți asupra preotului. După un moment de tăcere apăsătoare, acesta, vădit stânjenit, se întoarce către dascăl și spune:
– Dascăle, e rândul tău!
Un celibatar convins, binecunoscut în cercul de prieteni pentru declarațiile sale categorice că „niciodată nu mă însor, că doar nu-s nebun!”, îi lasă pe toți cu gura căscată când, într-o zi, se afișează la brațul unei mirese.
Prietenii, nedumeriți, îl întreabă:
– Cum, mă, tu, cel mai convins dintre toți, ai cedat?
– Eh, băieți, ce să vă zic… Și eu mai greșesc uneori, răspunde el râzând.
Toți îi urează „Casă de piatră!”, dar, după doar trei luni, îl prind la o bere, stând abătut și bombănind:
– Ce-i, mă? Necazuri deja? îl întreabă unul dintre prieteni.
– Of, băieți, nu știu cum e la voi, dar la mine e greu, tare greu…
Curioși, prietenii insistă:
– Ce s-a întâmplat? E așa rău?
El oftează adânc și, cu un ton dramatic, continuă:
– Nu pot să mă bucur de bucătăria mea! Îmi stă tot timpul în cale când vreau să gătesc.
O blondă elegantă și vizibil încântată de ideea unei zile culturale intră într-un muzeu de artă, hotărâtă să arate că știe să aprecieze frumosul. Își plimbă pașii prin săli, admirând operele de artă, uneori cu o privire ușor critică, alteori lăsând să scape câte un „Ooo, superb!”.
La un moment dat, se oprește în fața unui perete pe care este expusă o ramă dreptunghiulară fără altceva în interior. Își pune mâinile în șold, ridică o sprânceană și cheamă cu un ton indignat un angajat al muzeului:
– Vai, domnule, dar de ce tabloul acesta e atât de urât?! Serios, parcă nici măcar nu are sens!
Angajatul, surprins de întrebarea ei, încearcă să-și păstreze calmul profesional și răspunde:
– Doamnă, dar nu e un tablou.
Blonda, mai confuză ca niciodată, își încrucișează brațele și întreabă direct:
– Atunci, ce naiba e?!?
Angajatul zâmbește reținut și spune:
– O oglindă, doamnă!
– Fată, spune-mi un loc ciudat în care ai făcut dragoste, întrebă curioasă prietena ei, sorbind dintr-un pahar cu vin.
– Pe mașina de spălat, răspunde cealaltă, cu un zâmbet ușor misterios.
– Hmm, interesant, dar să știi că nu mi se pare chiar așa de ciudat, îi răspunde prietena, ridicând o sprânceană. Adică, multe cupluri încearcă chestii mai „exotice” acasă.
– Da, știu, spune râzând prima. Dar faza e că…
– Ce e? o întrerupe prietena, tot mai intrigată.
– Mașina de spălat era expusă la Flanco…
