La o terasă aglomerată, unde oamenii discutau aprins despre alegeri și viitorul țării, un reporter curios se apropie de un domn în vârstă, așezat la umbra unui copac, cu un pahar de limonadă în față.
– Domnule, ați fost la votare? întreabă reporterul, ținând microfonul aproape.
– Sigur că da! Cum să nu merg? E datoria fiecărui cetățean, răspunde domnul cu mândrie, ridicându-și pălăria într-un gest respectuos.
– Și, dacă nu vă supărați, pentru cine ați votat? continuă reporterul, încercând să obțină o declarație clară.
– Pentru țară, desigur! răspunde bătrânul apăsat, bătând cu palma în masă pentru a sublinia importanța răspunsului.
– Foarte frumos, dar, dacă se poate, ne spuneți și cu ce ați votat? insistă reporterul, sperând să scoată ceva mai mult din interlocutor.
Domnul se uită fix în ochii acestuia, face o pauză lungă, își ia un moment să-și dreagă glasul, apoi răspunde:
– Cu o ștampilă…
La o petrecere plină de râsete și pahare ridicate, atmosfera era la apogeu. În mijlocul grupului, un bărbat ușor amețit de aburii licorii povestea, gesticulând larg:
– Când eram mai tânăr și îndrăgostit, eu vorbeam, iar ea asculta. Oh, ce vremuri frumoase! Eu îi spuneam poezii, promisiuni, vorbe dulci, iar ea mă privea ca pe un erou.
Toți râd complice, iar cineva întreabă:
– Și apoi? Ce s-a schimbat?
Omul mai ia o gură din pahar și continuă, cu o expresie nostalgică, dar și cu o doză de umor:
– După ce ne-am căsătorit, ceva s-a întâmplat… Brusc, vorbea ea, iar eu ascultam.
Grupul izbucnește în râs, dar omul ridică un deget, semn că mai are ceva de spus:
– Și acum, acum, dragii mei, după 20 de ani de căsnicie, vorbim amândoi.
Unul dintre prieteni, deja curios, întreabă:
– Și cum mai merge? Se înțelege care ce spune?
Omul oftează teatral, apoi zâmbește:
– Păi, acum ascultă vecinii!
Scufița Roșie, curioasă și veselă cum era, intră în căsuța bunicii. Bunica stătea în pat, acoperită până la bărbie cu pătura. Scufița, însă, avea un simț al detaliului foarte bine dezvoltat. Se apropie și începe:
– Bunico, de ce ai ochii așa mari?
Bunica își dă ochii peste cap, încercând să-și păstreze calmul:
– Ca să te văd mai bine, draga mea.
Scufița nu se oprește:
– Dar, bunico, de ce ai urechile așa mari?
Bunica oftează, strângând pătura mai tare:
– Ca să te aud mai bine, puișor.
Scufița, tot mai intrigată, continuă:
– Bunico, dar de ce ai dinții așa mari?
Bunica, care deja simțea cum i se urcă sângele în cap, răbufnește:
– Hai gata, că mă enervezi de tot! Pune lupa aia pe masă și cara-te la mă-ta!
Într-o noapte liniștită, într-o cameră ferită de ochii curioșilor, un preot ortodox, un preot catolic și un rabin stăteau în jurul unei mese mici, pline de fise și cărți de joc. Spiritele erau încinse, iar pariurile ajunseseră la sume cu trei zerouri.
Deodată, ușa se deschide brusc, iar înăuntru intră poliția, cu luminile intermitente ale girofarurilor luminate pe pereți. Polițistul de serviciu, serios și sobru, îi privește pe cei trei „sfinti” și se apropie de masă.
Întâi se uită la preotul ortodox, care încearcă să-și aranjeze crucea de pe piept și să-și netezească sutana.
– Părinte, de ce joci poker? întreabă polițistul cu o privire aspră.
Preotul ortodox, ridicându-și mâinile în aer, răspunde cu o voce plină de indignare:
– Eu poker?!? Ferească Dumnezeu și Maica Domnului! E o neînțelegere gravă! Poate doar aranjam cărțile, nimic mai mult!
Polițistul, neconvins, își întoarce privirea spre preotul catolic, care deja își făcea semnul crucii și murmură ceva în șoaptă.
– Sfinția voastră, măcar tu recunoaște! Jucai poker?
Preotul catolic, cu fața întoarsă spre tavan, suspină adânc și șoptește în gând: „Doamne, iartă-mă pentru ceea ce urmează să spun!”. Apoi, cu o voce gravă și bine exersată, răspunde:
– NU! Nici vorbă! Eu? Cum să mă ating de asemenea jocuri lumești?
Polițistul, tot mai sceptic, ajunge la rabin, care părea cel mai relaxat dintre toți. Rabinul ridică din sprâncene și își potrivește pălăria, în timp ce mâinile lui stăteau cuminți pe masă.
– Rabine, fii sincer, tu jucai poker? Măcar tu spune adevărul!
Rabinul ridică din umeri, privind calm la polițist și răspunde, cu o voce aproape filozofică:
– Cu cine???
