Vorbesc două prietene într-o cafenea cochetă , sorbind din frappe-uri și chicotind din când în când. La un moment dat, una dintre ele, curioasă până peste poate, se apleacă ușor peste masă și întreabă șoptit, dar cu ochii sclipind:
– Ia zi, fato… am auzit că ai fost la teatru cu amantul. Ce a fost acolo?
Cealaltă oftează, dă ochii peste cap și își face vânt cu un șervețel, ca și cum ar retrăi momentul:
– A fost… tragicomedie!
– Cum adică?!
– Păi ne așezasem elegant pe locuri, cu zâmbetul pe buze, ținându-ne discret de mână, când deodată… se face lumină în sală și, ce să vezi? Două rânduri mai jos – soțul meu!!! Cu o blondă botoxată, cu fustă cât o batistă, clar nu era colega de serviciu!
– Vai de mine! Și ce-ai făcut?!
– M-am uitat la el. El s-a uitat la mine. Amanta lui s-a uitat la mine. Amantul meu s-a uitat la el. Tensiunea era mai mare decât în piesa de pe scenă!
– Și… cum s-a terminat seara?
– Ce să se termine? Am aplaudat toți patru, ca niște mari iubitori de artă. Ne-am făcut că nu ne cunoaștem. Apoi am ieșit afară și am dat nas în nas la garderobă. Ne-am salutat… și fiecare a plecat cu „actorul” preferat
– Mamăăă… și tu zici că a fost tragicomedie?
– Da, pentru că tragedia e că m-a prins… și comedia e că l-am prins și eu!
O seară liniștită de weekend . În sufragerie, tatăl stătea relaxat în fotoliu, cu o cană de ceai aburind în mână și cu ochii într-un meci de fotbal de pe televizor. Dintr-o dată, fiica lui intră grăbită în cameră, cu o hârtie în mână și o privire serioasă. Se oprește în fața lui și începe să citească cu o voce dramatică:
Fata:
– Tată… M-am îndrăgostit de vecinul nostru și voi fugi cu el…
Tatăl, fără să clipească, înghite o gură de ceai și aproape se îneacă, dar reușește să spună pe un ton sec:
Tatăl:
– Foarte bine, n-ai să vezi nimic de la mine! Nu voi mai avea de investit nici timp, nici bani în tine. Ba chiar mă simt eliberat!
Fiica ridică sprânceana, oftează și dă ochii peste cap.
Fata:
– Taaatăăă… eu citesc scrisoarea lăsată de mama!
Seară aglomerată într-o cârciumă scoțiană, cu muzică veselă, râsete și pahare care ciocnesc. Ușa localului se deschide brusc și în prag apare un scoțian roșcovan, cu pălărie tradițională, fustă în carouri și un zâmbet larg pe față. Intră țanțoș, cu pași siguri și voce de tunet:
– Să bea toată lumea! strigă el vesel. Când beau eu, toată lumea trebuie să bea!
Cei din local se opresc preț de o secundă, apoi aplaudă și ovaționează. Barmanul se pune pe treabă: toarnă whisky, bere, cidru, tot ce se poate turna. Veselie generală. Scoțianul își ridică paharul, cu un aer solemn:
– Toată lumea să fie fericită! Când eu sunt fericit, toată lumea trebuie să fie fericită!
Oamenii dansează, se pupă pe obraji, unul chiar încearcă un step scoțian pe o masă. Scoțianul soarbe liniștit din pahar, zâmbește mulțumit, apoi își încheie băutura cu un oftat satisfăcut.
După care, trage o bancnotă mototolită din buzunar, o pune pe tejghea cu un gest teatral și face stânga-mprejur spre ușă.
– Hei!, strigă barmanul, privind încruntat la sumă. Asta e numai pentru ce ați consumat dumneavoastră!
Scoțianul se oprește în ușă, se întoarce cu o privire serioasă, se bate cu pumnul în piept și spune cu o voce gravă:
– Așa este! Când plătesc eu, toată lumea trebuie să plătească!
Un ardelean hâtru și molcom, cu pălărie pe-o ureche și mers de om liniștit, intră în cabinetul de boli venerice. Se uită stânjenit în jur, își freacă mâinile și oftează adânc.
– Domnu’ doctor… zice el sfios, scărpinându-se în creștet, cred că m-am căptușit cu oarece boală… d-alea rușinoase…
Doctorul, obișnuit cu tot felul de pacienți, îl privește atent și întreabă:
– Înțeleg… Ați avut cumva un contact neprotejat cu o femeie necunoscută?
Ardeleanul se îndreaptă, își încordează ușor pieptul, și răspunde cu un aer de sinceritate absolută:
– Care necunoscută, domn’ doctor? Pe aia o cunoaște tăt orașul…
Doctorul, surprins de sinceritatea bătrânului și cu un zâmbet forțat pe colțul gurii, notează ceva în fișă.
– Ei, domnule, dacă o cunoaște tot orașul… atunci șansele să fie doar o răceală sunt… cam mici.
Ardeleanul dă din cap înțelept:
– Apoi, no… io m-am gândit că dacă-i așa cunoscută, o fi și de încredere… Că doar nu poți zice de oricine că-l știe lumea!
Doctorul oftează și-l întreabă:
– Bun, hai să vedem despre ce e vorba… Ce simptome aveți?
– Păi… când fac pipi… simt ca și cum ar da Iadul clocot pe mine! Și… zici că-i cu țepi, domn’ doctor, cu țepi!
Doctorul îl îndeamnă calm:
– Trebuie să facem câteva analize. Stați liniștit, vedem despre ce e vorba. Dar pe viitor, poate ar fi bine să folosiți protecție.
Ardeleanul, uimit:
– Protecție? Da’ io am fost cuminte… am purtat pălărie și fular!
Doctorul se ține cu greu să nu râdă:
– Nu la gât, domnule… mai jos…
Ardeleanul oftează lung:
– No bine… data viitoare o să port și curea dublă… să nu se mai deschidă nădragii așa ușor!
