Într-o zi mohorâtă, în agitația unei gări pline de oameni grăbiți și ceasuri care ticăiau fără milă, doi bărbați se întâlnesc întâmplător pe peron. Unul, cu o pălărie puțin strâmbă și ochii care parcă căutau răspunsuri printre mulțime, deschide conversația:
– Ce faci?
Celălalt, cu o voce ușor melancolică, răspunde:
– Mi-am pierdut nevasta și o caut.
Auzind aceste cuvinte, primul se luminează de surpriză și spune:
– Ce coincidență, și eu mi-am pierdut nevasta și o caut. Cum arată a ta?
Cu mândrie și un strop de umor, cel de-al doilea descrie:
– E înaltă, roșcată, cu ochii verzi, sânii mari și picioare lungi.
Intrigat, primul întreabă:
– Dar a ta?
Zâmbind larg și făcând un gest teatral cu mâinile, cel de-al doilea replică cu ironie:
– Las-o pe a mea, hai s-o căutăm pe a ta!
Într-o după-amiază ploioasă, Bulă se așeza într-un cabinet doctoricesc modest, cu pereți tapetați în nuanțe calde de maro și lumina difuză a lămpii pe birou. Domnul doctor, un bărbat cu ochelari rotunzi și o privire atentă, îl întrebă pe Bulă, într-o notă profesională, dar cu un zâmbet subtil care trăda curiozitatea sa:
– Domnule Bulă, a mai existat cineva în familia ta cu boli mintale?
Bulă, cu o ușoară ezitare și un oftat, răspunse calm:
– Da, domnule doctor.
Doctorul, aplecându-se puțin înainte, cu ochii strălucind de interes, îl întreabă:
– Cine, Bulă?
Bulă se uită fix în ochii doctorului, dându-și seama că trebuie să fie sincer, dar și să își păstreze umorul caracteristic, și spuse:
– Sora mea, săraca…
Doctorul, cu o sprânceană ridicată, nu se abține să întrebe în continuare:
– Ce a făcut sora ta?
Bulă, cu un zâmbet ștrengăresc care începea să se contureze pe buze, replică:
– A refuzat să se mărite cu un miliardar bătrân!
Într-o dimineață geroasă de iarnă, Bulă se hotărăște să încerce pescuitul la copcă, o activitate populară printre localnici. Îmbrăcat în haina lui groasă, cu căciula trasă peste urechi și cu o pereche de mănuși care îl protejează de frig, ajunge la un lac înghețat, unde se așteaptă să prindă cel puțin un pește.
Cu multă determinare, Bulă începe să spargă gheața folosind un ciocan special, lovind cu entuziasm. În mijlocul efortului, exact când se aștepta să simtă vibrațiile succesului, aude o voce puternică venind de sus:
– Acolo nu este pește!
Surprins și puțin amețit de vocea misterioasă, Bulă se oprește și ridică privirea spre cer, întrebându-se cine ar putea să vorbească așa. Dar în loc să se piardă în gânduri, decide să se mute mai încolo pe lac și face altă gaură, sperând să aibă mai mult noroc. Dar, din nou, aude aceeași voce, de data aceasta chiar mai clar:
– Nici acolo nu este pește!
Nerăbdător și cam frustrat, Bulă strigă către sursa sunetului, încercând să-și afle misteriosul interlocutor:
– Dar cine ești tu, mă, de știi că nu este pește?
Din întunericul rece al dimineții, răspunsul izbucnește cu un ton calm și ironic:
– Sunt managerul patinoarului.
Într-o zi toridă de vară, pe autostradă, un ofițer de poliție observa cu atenție că un șofer își creștea treptat viteza, depășind 150 km/h. Uniforma lui strălucea sub soarele arzător, iar ochii îi erau concentrați pe radar. Tipul din mașină, cu o atitudine sfidătoare și zâmbet ștrengăresc, se gândea că poate scăpa de amendă.
În cele din urmă, realizând că nu mai poate să fugă de lege, bărbatul oprește brusc mașina într-un colț al drumului. Polițistul se apropie calm, dar ferm, de vehicul și, deschizând geamul, spune:
– A fost o zi lungă și tura mea aproape s-a terminat, așa că dacă poți să-mi dai o scuză bună pentru comportamentul tău, te las să pleci.
Șoferul, surprins și puțin nervos, se oprește pentru câteva secunde, parcă căutând o idee ingenioasă. Cu un aer de umor amar și ironie, răspunde:
– Soția mea a fugit cu un polițist în urmă cu aproximativ o săptămână. M-am gândit că ai putea fi acel tip care încearcă să mi-o dea înapoi!
