Ajunge Jane în junglă și când dă cu ochii de Tarzan, vânjos și viguros, o cam trec sudorile și îi trec prin cap fel de fel de nebunii.
-Mai Tarzane, da’ tu… bărbat singur pe-aici prin junglă… cum te descurci cu amorul?
-Da’ ce e aia „făcut amor”?
Jane îi explică în mare cam despre ce e vorba, la care Tarzan răspunde:
-Păi, cu copacul ăla cu o scorbură mică…
Jane se sperie și exclamă:
-Vaaaaaaaaiii, Tarzane, se poate să prăpădești tu frumusețe de bărbăție pe o scorbură în copac?
Și se dezbracă Jane, se întinde pe iarbă și îi indică lui Tarzan unde trebuie să introducă obiectul…
Tarzan se uită cu atenție, își ia avânt și îi trage lui Jane un picior în „pasărică” de vede fata stele verzi…
-Da’ de ce ai făcut asta, mai omule? De ce m-ai lovit? întreabă Jane, încovrigată de durere.
Tarzan, cu o expresie serioasă, răspunde:
-Tarzan verifică întotdeauna dacă sunt albine!
Jane, încă dureroasă și surprinsă de răspuns, încearcă să înțeleagă logica lui Tarzan:
-Dar Tarzane, trebuie să fii mai blând și atent cu femeile. Amorul e despre tandrețe și conexiune, nu despre verificări brutale.
Tarzan, cu un aer de curiozitate și încercând să înțeleagă mai bine, întreabă:
-Tandrețe? Cum adică?
Jane, respirând adânc pentru a-și calma durerea, începe să-i explice încet și răbdător:
-Tandrețea înseamnă să fii blând, să mângâi, să săruți. E despre a fi apropiat și a crea o legătură emoțională. Nu trebuie să fii dur sau agresiv. Încearcă să fii atent la ceea ce simt eu și la ceea ce simți tu.
Tarzan, ascultând cu atenție, începe să înțeleagă și să-și schimbe perspectiva:
-Aha, deci amorul e mai mult decât ce făceam cu scorbură. Trebuie să simțim și să fim aproape unul de altul.
Jane zâmbește, încă dureroasă, dar încurajată de deschiderea lui Tarzan de a învăța:
-Exact, Tarzane. E despre a fi împreună în moduri care să ne facă pe amândoi să ne simțim bine și conectați.
Tarzan, hotărât să învețe și să îmbunătățească relația lor, își pune brațele în jurul lui Jane și spune:
-Tarzan învață. Tarzan vrea să fie bun cu Jane.
Un cuplu pe o bancă în parc…ea plângând de zor:
-De ce plângi? întreabă el, îngrijorat.
Ea, cu lacrimi curgându-i pe obraji, răspunde printre suspine:
-Nu mă lasă tata să mă mărit cu tine!
El, încercând să o consoleze, îi spune:
-Hai, lasă, liniștește-te, îmi găsesc eu pe cineva!
