Ion și Maria stăteau seara pe prispă, numărând banii adunați pentru mașina mult visată. Mai aveau nevoie de 4000 de lei, dar salariile lor abia dacă acopereau cheltuielile. Maria, văzându-l pe Ion cum ofta, îi spune:
– Mă, Ioane, ne trebe numa’ patru mii, doar n-o fi foc. Lasă că găsim noi o soluție!
Ion, nevoit să apeleze la ultima variantă, decide să meargă la vecina lor, tanti Leana, cunoscută pentru „ajutoarele” financiare oferite vecinilor… dar nu fără o mică „favoare” în schimb. Ajuns la poarta ei, Ion își freacă mâinile și își ia inima-n dinți.
– Tanti Leano, știi, noi vrem să ne cumpărăm o Dacie… mai avem nevoie de niște bănuți, cum să zic…
Leana, cu un zâmbet pe buze, îi răspunde:
– Păi, Ioane, treaba-i simplă! Dacă mi-o tragi în stilul albină, îți dau cei patru mii!
Ion se scarpină în cap, puțin confuz, și-i spune că trebuie să se consulte cu Maria. După două ore de discuții și negocieri aprinse, Ion se întoarce la vecină cu aprobarea soției.
– Ei, bun, Ioane! Înainte să începem, am ceva special pregătit! îi spune vecina, scoțând de sub scaun o cutie mică, din care scoate… o albină.
Ion se uită, mai întâi contrariat, dar când vede că Leana îi pune albinuța pe sculă și simte înțepătura, ochii i se măresc cât cepele.
– Ho, tanti Leano, că mă arde rău!
Dar nu mai apucă să zică prea multe că începe „treaba”. După ce își termină misiunea, Ion se duce acasă triumfător și îi arată Mariei banii.
– Hai, Mărie, să ne luăm Dacie! îi spune el mândru.
Maria, curioasă, îl întreabă:
– Bine, Ioane, dar cum a fost treaba cu „stilul albină”? Cum îi asta?
Ion, zâmbind larg și cu o privire înflăcărată, îi zice:
– Hai, Mărie, să-ți arăt cum îi stilul albină!
După ce Maria experimentează „tratamentul” special, rămâne puțin pe gânduri, privindu-l pe Ion cu o sclipire aparte în ochi. După câteva clipe de tăcere, se ridică hotărâtă și îi spune:
– Știi ce, Ioane? Las-o-ncolo de Dacie! Mai bine hai să ne luăm 20 de stupi!
După o noapte de nuntă memorabilă, în care amândoi erau epuizați dar fericiți, Bulă și proaspăta lui soție, Bubulina, își așezară patul. El, cu o atitudine gravă, simțea că este momentul perfect să stabilească niște reguli clare pentru viața lor împreună.
– Bubulino, trebuie să știi că am trei obiceiuri la care nu voi renunța pentru nimic în lume, începu Bulă solemn.
Bubulina zâmbi și îl privi cu o sprânceană ridicată.
– Ok, Bulă. Care sunt?
– Primul, în fiecare seară de joi, mă duc să văd meciul cu băieții. Joacă FCSB în Europa League. Nu contează că ninge, plouă, că e frig, că e cald… eu mă duc să văd meciul! Ai înțeles?
– Am înțeles, Bulă! răspunse ea, stăpânindu-și cu greu un chicot.
– Al doilea, fiecare vineri seară e seara de poker cu băieții! Nu mă interesează că e sărbătoare, că avem invitați, că tu vrei să vedem un film romantic… eu sunt cu băieții la poker! Ai înțeles?
– Da, am înțeles, Bulă! confirmă ea, puțin mai serioasă.
– Și al treilea. În fiecare duminică dimineață, mă duc la pescuit cu băieții! Nu mă interesează că e ziua ta, că e Crăciunul, că e vreme rea, eu plec la pescuit! Ai înțeles?
– Da, Bulă, am înțeles! răspunse Bubulina, încercând să nu râdă de seriozitatea lui exagerată.
Bulă, vizibil mulțumit, îi zâmbi larg.
– Perfect, Bubulino! mă bucur că înțelegi. Dar spune-mi, ai și tu vreun obicei de care ar trebui să știu?
Bubulina se aplecă spre el, îi aruncă o privire jucăușă și, cu o voce suavă, îi răspunse:
– Da, Bulă, am doar unul. În fiecare seară, la ora 10 fix, fac dragoste! E soțul acasă, nu e soțul acasă, nu mă interesează! Eu fac dragoste. Ai înțeles?
Ștrulă și Bulă stăteau la o terasă, fiecare cu o cafea mare în față. Ștrulă, văzându-l pe Bulă îmbrăcat într-un trening nou-nouț și cu o atitudine neașteptat de serioasă, nu rezistă curiozității:
– Bulă, am auzit că te-ai apucat de dietă! Ba chiar am auzit că ai una bazată pe ouă. Cum merge?
Bulă zâmbi, cu un aer misterios, și își trase mai bine treningul, mândru de noul său stil de viață „sportiv”.
– Foarte bine, mulțumesc de întrebare, Ștrulă! Azi dimineață, de exemplu, am mâncat trei ouă.
– Trei ouă? întrebă Ștrulă surprins, admirativ. Fierte sau ochiuri?
Bulă își duse o mână la buzunar și, cu un aer serios, scoase de acolo o hârtie lucioasă, colorată.
– Kinder, răspunse el mândru, dezvăluindu-i ambalajul.
