Doi pensionari, Ion și Gheorghe, stau pe o bancă în parc, la umbra unui copac. Păsările ciripesc, iar soarele blând al dimineții le mângâie fețele brăzdate de riduri. După o lungă tăcere, Ion îl privește gânditor pe Gheorghe și începe o discuție mai… sensibilă.
– Auzi, bă Gheo, tu de când n-ai mai făcut amor cu o femeie?
Gheorghe își ridică sprâncenele, surprins de întrebare, și își scărpină căciula:
– Hehe, asta-i întrebare… Păi… să vezi, de când am ieșit la pensie, cred! De-atunci parcă… s-a dus și cheful și tot.
Ion dă din cap în semn de aprobare și oftează:
– Păi și eu la fel, măi Gheo. De când mi-au băgat pensia pe card… parcă nici prin cap nu-mi mai trece.
Gheorghe se gândește câteva secunde, apoi izbucnește în râs, dându-și brusc seama de ceva.
– O fi ceva în pensia asta, măi Ioane! Nu crezi? Ce ne-or fi pus ăștia în pensie, ha? De n-avem chef nici de uitat la femei, darămite altceva…
Două femei se schimbă de zor în vestiarul de la sală, discutând și râzând în timp ce-și împărtășesc ultimele noutăți. Una dintre ele, pe nume Maria, începe să-și scoată hainele din geantă, iar prietena ei, Anca, observă că aceasta își pune o pereche de boxeri. O privește uimită, ridicând o sprânceană, și o întreabă curioasă:
– De când, dragă, porți chiloți bărbătești? Ce s-a întâmplat cu dantelăriile tale elegante?
Maria începe să râdă, dar își acoperă gura, ca și cum ar avea un secret mare de ascuns. Își apropie fața de Anca și, cu o expresie jucăușă, îi șoptește:
– De când soțul meu i-a găsit sub pat, dragă!
Dimineața, în bucătărie, soția îl privește fix pe soțul ei care, vizibil obosit, abia reușește să-și toarne o cafea. În aer plutește o tensiune tăcută, iar ea îi lansează o privire scrutătoare. În sfârșit, rupe tăcerea cu o voce fermă:
– Unde ai fost azi-noapte?
Soțul, surprins, încearcă să-și mascheze ezitarea și răspunde calm:
– Am fost la un prieten. Am dormit acolo, n-a fost mare lucru.
Ea își încrucișează brațele, vizibil nemulțumită, dar cu o mică licărire ironică în ochi:
– Serios? Interesant, pentru că am sunat la zece dintre prietenii tăi…
Soțul înghite în sec, zâmbetul i se stinge, și ochii i se măresc ușor în timp ce o ascultă.
– Și ghici ce! La șase dintre ei, cică ai dormit toată noaptea, iar la patru încă mai dormi!
Un pensionar stătea într-o zi în fotoliu și o privea pe băbuța lui care trebăluia prin bucătărie. După ani buni de căsnicie, observase că bătrânica lui părea să nu-l mai audă prea bine. Se gândi el în sinea lui: „Oare e timpul să mergem la un doctor pentru urechi? Sau poate că doar mi se pare… Mai bine fac un test!”
Se ridică tiptil din fotoliu și se duse într-un colț al camerei. Cu o voce destul de tare, spuse:
– Auzi, dragă?
Băbuța, concentrată să taie niște legume, nicio reacție. Bătrânelul ridică puțin din sprâncene, convins acum că problema e reală.
– Hmm, poate că e mai grav decât credeam… să încerc să mă apropii, își spuse el.
Mai făcu doi pași, apropiindu-se de ea, și întrebă iar, de data asta cu vocea puțin mai tare:
– Auzi, dragă?
Băbuța, de data asta ocupată cu oala pe aragaz, iarăși niciun răspuns. Bătrânelul începe să fie și mai îngrijorat.
– Vai de mine… chiar nu mai aude deloc, își zise el. Trebuie să fiu cât mai aproape.
Așa că bătrânelul se duse chiar lângă ea, se aplecă puțin și, cu o voce clară și hotărâtă, întreabă pentru a treia oară:
– Auzi?
La care băbuța se întoarce exasperată, ridicând sprâncenele și dând din cap:
– Pentru a treia oară îți spun: Daaa!
