Un bărbat intră în cabinetul doctorului, ușor îngrijorat, dar cu o expresie calmă pe față. După ce schimbă câteva amabilități, medicul începe să-i pună întrebări de rutină.
– Așadar, sunteți căsătorit? întreabă doctorul, notând ceva în fișă.
– Da, domnule doctor, răspunde bărbatul cu un oftat ușor, de parcă răspunsul era o povară pe care o ducea de ani buni.
– Și, spuneți-mi, de câte ori vă culcați cu soția? continuă medicul, privind peste ochelarii săi, cu un aer profesional.
Bărbatul îl privește fix, parcă surprins de întrebare. După o scurtă pauză de gândire, răspunde cu un zâmbet liniștit:
– De câte ori îmi e somn, domnule doctor!
Columb nu ar fi descoperit niciodată America dacă ar fi fost căsătorit, din cauza următoarelor întrebări:
– Unde te duci?
– Cu cine?
– De ce?
– Cu ce?
– Ca să descoperi ce?
– De ce tu?
– Şi eu ce fac dacă tu pleci?
– Pot să vin cu tine?
– Când te întorci?
– Ce îmi aduci?
– Se pare că ai un adevărat plan, nu?
– De ce? Nu mă minţi! De ce îţi faci asemenea planuri?
– Văd că sunt din ce în ce mai multe în ultimul timp. De ce?
– Te părăsesc! Şi nu mă mai întorc niciodată! De ce nu mă opreşti?
– Nu înţeleg de ce e atât de importantă chestia asta cu descoperirea. Şi de ce nenorocita aia de regină îţi dă toate vasele alea pe gratis? De ce? E mai frumoasă ca mine?
– De ce te gândeşti atît de mult şi nu răspunzi?
– Întotdeauna călătoreşti şi iar călătoreşti… nu pot să înţeleg de ce naiba! Ce dracu vrei să descoperi?
La operă, sala era plină, lumina difuză și muzica începea să se audă ușor în fundal. Un cuplu elegant, îmbrăcat la patru ace, stătea liniștit pe scaunele din rândul din față. În aer plutea un sentiment de eleganță și rafinament, dar și o tensiune ușor perceptibilă între cei doi.
Într-un moment de pauză, bărbatul își adună curajul și, simțindu-se vinovat de ceva vreme, se apropie de urechea iubitei sale, încercând să pară calm, deși inima îi bătea cu putere.
– Iubito… trebuie să recunosc ceva, îi șoptește el încet, parcă sperând să nu fie prea auzită mărturisirea sa.
Femeia își ridică sprâncenele ușor curioasă, dar fără să dea prea multă importanță.
– Ce e, dragule?
– Te-am înșelat o dată… cu soprana, spune el, vocea tremurându-i ușor.
Femeia își schimbă brusc expresia, surprinsă, dar doar pentru o clipă. Apoi, se aplecă și ea spre el, cu un mic zâmbet enigmatic pe buze, și îi răspunde cu o nonșalanță care îl lasă fără cuvinte:
– Și eu, iubitule… cu orchestra!
