Gheorghe vine obosit de la muncă și abia așteaptă să se așeze în fotoliu și să-și tragă sufletul. Intră în dormitor, și o vede pe Maria stând în pat, complet dezbrăcată. Surprins, ridică o sprânceană și o întreabă nedumerit:
-Maria, de ce ești dezbrăcată în pat?
Maria, zâmbind șmecheresc, îi răspunde imediat:
-E cald, Gheorghe, și n-am cu ce să mă îmbrac!
Gheorghe se uită în jur, dă un oftat și se ridică de pe marginea patului. Merge către dulap, îl deschide larg și începe să enumere cu voce tare:
-Ia uite ce ai aici, Marie: fustă… palton… cămașă… bluză…Salut, Ion!
Gheorghe și Maria, emoționați până peste cap, așteptau cu nerăbdare să afle vestea cea mare la maternitate. Gheorghe, mai agitat decât de obicei, plimba un buchet de flori de la o mână la alta și se uita în jur, încercând să își găsească cuvintele.
Când Maria îi dă vestea:
-No, Marie, ce avem?
-Băiat, Gheorghe! Avem un băiețel!
Ochii lui Gheorghe se umplu de bucurie și curiozitate în același timp:
-No, și cu cine seamănă?
Maria zâmbește, își dă ochii peste cap și îi răspunde calm:
-Degeaba-ți spun, că nu-l cunoști!
Într-o zi, m-am întâlnit cu un prieten vechi și am decis să intrăm într-o cafenea pentru o cafea și-o vorbă bună. Ne așezăm la o masă liniștiți, ne comandăm cafeaua și ne apucăm să povestim despre una, despre alta. La un moment dat, îmi arunc privirea vis-a-vis de masa noastră și observ doi bătrânei care par să fie prinși într-o conversație la fel de serioasă ca a noastră.
Mă uit la ei, iar după o vreme, mă las pe spate și-i spun prietenului meu, oftând:
-Îi vezi pe șontorogii ăia de bătrânei? Peste vreo 10 ani așa o să fim și noi… plictisiți, cu câteva riduri în plus, moșnegi adevărați!
Prietenul meu își ridică sprâncenele, își scoate ochelarii, se uită lung la mine, apoi se uită și mai lung spre „bătrâneii” de vis-a-vis. După o pauză dramatică, îmi zâmbește ironic și-mi spune, aproape șoptit:
-Băi, tembelule, știi că vis-a-vis de noi e o oglindă, nu?
Într-un compartiment de tren se aflau badea Ion și doi intelectuali, domni eleganți, care discutau cu multă înflăcărare despre vacanțele lor sofisticate. Trenul mergea agale, iar conversația devenise tot mai animată.
Primul intelectual își aranjează ochelarii pe nas și întreabă pe celălalt:
-Ei bine, dragă, unde îți trimiți soția să se relaxeze anul acesta?
Celălalt intelectual răspunde cu un aer satisfăcut:
-La mare, evident! Știi cum e… valuri, soare, nisip fin… Se întoarce veselă, bronzată, revigorată. Și timp de un an, nu mai am nicio treabă cu ea!
Primul intelectual aprobă și, zâmbind condescendent, completează:
-Da, da, eu o trimit la munte. Aer curat, miros de brazi, priveliști minunate… Se întoarce relaxată, ozonată, și la fel – un an întreg am liniște!
Cei doi încep să chicotească mulțumiți, dându-și coate și uitându-se la badea Ion, care asculta totul liniștit, cu o privire curioasă. În sfârșit, unul dintre intelectuali îl întreabă, în glumă:
Dar t-u, bade, unde îți trimiți nevasta să se relaxeze?
Badea Ion îi privește calm, își netezește pălăria, oftează puțin și le răspunde apăsat, cu un zâmbet șugubăț:
-Apăi, drajii mei, eu sângur amor cu ea… nu o trimit la alții!
