Într-o zi în care tensiunea era la cote maxime, soția a ajuns la tribunal pentru a-și explica cazul. Atmosfera era încărcată, iar sala de judecată vibra de emoție și mirare. Judecătorul, cu o privire atentă și o expresie ce îmbina seriozitatea cu curiozitatea, o întreabă pe soție:
– Spuneți-mi, ce s-a întâmplat?
Soția începe să povestească, dându-și vocea într-un ton dramatic, dar cu un umor ce abia se ascundea în spatele vorbelor:
– Mai întâi, m-a chemat acasă în timpul programului, ca să mă „invite” la o discuție pe care nu mi-o așteptam deloc. Apoi, fără nici o milă, m-a dezbrăcat și m-a întins în pat…
Judecătorul își freacă bărbia, așteptând să audă continuarea poveștii. Soția, cu un rânjet ironic și ochii strălucind de dispreț, continuă:
– Apoi, cu un rânjet cretin, mi-a spus că totul e doar o păcăleală de 1 Aprilie!
La palatul fastuos al unui șeic arab, cu ziduri impunătoare decorate cu mozaicuri strălucitoare și grădini luxuriante, un autocar se oprește brusc în fața intrării principale. Din autocar, un grup numeros de femei în vârstă coboară încet, îmbrăcate în robe tradiționale, cu eșarfe colorate care fluturau în briza caldă a deșertului. Pe fereastra palatului, șeicul, înveșmântat în abaya și cu o turbantă elegantă, privește scena și, ridicând din sprâncene, zice cu o voce plină de ironie:
– Of, iar vin turiștii.
Imediat, un servitor tânăr, îmbrăcat în haine impecabile și purtând un zâmbet ștrengăresc, se apropie de șeic, corectându-l rapid:
– Nu sunt turiști, v-au venit soacrele în vizită.
Într-o zi tensionată la tribunal, în sala de judecată impunătoare, cu bănci de lemn vechi și lumini sterile care conferă o atmosferă solemnă, judecătorul, cu o privire severă și o sprânceană ușor ridicată, se adresează inculpatului:
– Și vreți să susțineți că ați crezut că portmoneul găsit vă aparține?
Inculpatul, puțin înroșit și cu o atitudine de resemnare, își ridică capul cu o voce stinsă, dar cu o notă subtilă de umor:
– Portmoneul nu, dar bancnotele îmi păreau cunoscute…
Sala de judecată era tăcută ca o bibliotecă după ore, doar ticăitul ceasului spărgea liniștea. Judecătorul, un bărbat cu o părere atât de bună despre sine încât și-o pusese pe perete într-un ram, se uita peste ochelarii săi la martor. Pe birou, un ștanț cu „Justiția e oarbă, dar eu am ochi buni” strălucea în soare.
JUDECĂTORUL (cu o voce care suna ca un mix între un profesor de filosofie și un prezentator de meteo):
– Domnule martor, la ce distanţă exactă v-aţi aflat de locul accidentului? Vă rog să fim precizi, dar nu atât de precizi încât să ne spuneti și numărul de atomi dintre voi și locul faptei!
MARTORUL (un tip cu un carnet de notițe în mână și o privire care trăda ani de experiență în a fi întrebat prostii):
– La 6 metri şi 75 de centimetri, domnule judecător! Am măsurat imediat, ca să fiu sigur că nu greșesc cu niciun milimetru!
JUDECĂTORUL (își lasă creionul să cadă, uitându-se la martor ca și cum acesta tocmai îi spusese că Pământul e plat):
– Şi cum de ştiţi aşa de exact? Aveți ochi ca un laser sau pur și simplu ați tras cu ruleta pe asfalt?
MARTORUL (cu un zâmbet care spunea „V-am prins acum”):
– Păi, când am văzut accidentul, mi-am dat seama pe loc că voi fi întrebat la proces de vreun tâmpit…
Într-o seară târzie, la un colț de bar cu lumini difuze și muzică ambientală, Bulă stătea la o masă, sorbind dintr-o bere artizanală și zâmbind ca un om care tocmai și-a regăsit viața. Prietenul său, curios și puțin intrigat de transformările din viața lui, se așează lângă el și începe să-l întrebe:
– Spune-mi, Bulă, ce s-a întâmplat cu tine? Pari un alt om!
Bulă se apleacă spre prietenul său, cu o privire mândră și plină de satisfacție, și răspunde:
– De vreo șase luni am renunțat la jocurile de noroc, de patru luni nu am mai băut, iar de două luni nu am mai fumat. Ieri, ca o schimbare majoră în viață, i-am cerut divorțul soției mele!
Prietenul, uimit și cu sprâncenele ridicate, îl întreabă:
– Și cu ea ce ai avut?
Bulă zâmbește larg, în timp ce ridică din sprânceană cu o atitudine de superioritate:
– Am realizat că nu merită un bărbat ca mine!
Articolul De ce v-ati batut sotul? apare prima dată în .
