După noaptea nunții, mirele Bulă se trezește cu o expresie ușor îngrijorată și ofticată pe față. Se uită la soția sa, Bubulina, care stă lângă el, relaxată și fumând o țigară cu o nonșalanță care îl face să se simtă și mai nelalocul lui. Cu o voce plină de îndoială, Bulă spune:
– Din câte văd, dragă, eu nu sunt primul…
Bubulina, fără să clipească, îl privește cu un zâmbet enigmatic și răspunde, lăsând un inel de fum să se ridice în aer:
– Din câte văd și eu, nu vei fi nici ultimul.
Ion și Maria mergeau în fiecare an să vadă spectacolul de Ziua Aviației, un eveniment pe care îl așteptau cu mare entuziasm. În fiecare an, Ion era fascinat de elicoptere și visa să facă o plimbare cu unul, dar de fiecare dată când își exprima dorința, Maria îl oprea cu aceeași replică:
– Ion, ai înnebunit, 5000 de lei sunt totuși 5000 de lei.
Ani la rând, Ion a acceptat respingerea, dar anul acesta, când a împlinit 70 de ani, a decis să insiste:
– Marie, fac 70 de ani, nu știu cât mai trăiesc și poate este ultima mea șansă.
Maria, cu obișnuita ei fermitate, a răspuns:
– Ion, tot tembel ai rămas, 5000 de lei sunt totuși 5000 de lei.
În timp ce cei doi se certau lângă elicopter, pilotul, un tip simpatic și plin de spirit, a auzit discuția și a intervenit:
– Pentru că este Ziua Aviației, astăzi vă fac o reducere semnificativă: amândoi la preț de unul. Și dacă pe parcursul zborului nu scoateți niciun cuvânt, pur și simplu nu îmi dați niciun ban.
Ion, cu ochii strălucind de entuziasm, a acceptat imediat, în timp ce Maria a oftat și a dat din cap, rezignată.
Odată urcați în elicopter, pilotul a început să facă tot felul de manevre spectaculoase: coborâri aproape de sol, întoarceri bruște, răsuciri și viraje înclinate. Ion și Maria au rămas tăcuți, deși Maria s-a agățat de marginea scaunului cu o expresie de teroare.
După aterizare, pilotul, impresionat, s-a întors către Ion și a spus:
– Sunteți tari, dom’le, niciun sunet, am rămas impresionat!
Ion, palid și tremurând, a găsit în sfârșit puterea să murmure:
– Eu… am vrut să zic ceva când a căzut Maria din elicopter, dar totuși 5000 de lei rămân 5000 de lei.
Intră un popă într-un restaurant, cu o expresie solemnă și o privire plină de curiozitate. Se așează la o masă lângă fereastră, își aranjează jiletca și cheamă ospătarul cu un gest discret. Ospătarul, un tânăr zelos, se apropie repede, cu un carnețel și un creion în mână.
– Fiule, balenă aveți? întreabă popa cu o voce gravă, dar cu o licărire de interes în ochi.
Ospătarul, puțin surprins, răspunde politicos:
– Nu, părinte.
Popa, nedeterat, continuă:
– Cașalot aveți?
Ospătarul, acum și mai confuz, clatină din cap:
– Nu, părinte.
Popa, cu o expresie ușor dezamăgită, insistă:
– Rechin aveți?
Ospătarul, care începea să se simtă stânjenit, răspunde din nou:
– Nu, părinte.
Popa, după o scurtă pauză, dă din cap și spune cu o voce plină de resemnare:
– Atunci dă-mi o costiță de porc afumată și Dumnezeu mi-e martor că am vrut să mănânc pește!
