Doi tineri studenți, emoționați și vizibil stânjeniți, stăteau pe o bancă într-un parc liniștit, cu frunzele copacilor foșnind ușor în vânt. Era o seară frumoasă de toamnă, dar între ei nu se schimba nimic. Niciun cuvânt, nicio atingere, doar priviri aruncate fugar și un aer de nesiguranță.
După aproape o oră de tăcere totală, băiatul simte că trebuie să spună ceva. Respira adânc, își netezește pantalonii cu mâinile tremurânde și începe să murmure încetișor, abia audibil:
– Știi… mă tot gândesc de ceva vreme… Vreau să te întreb ceva, dar nu vreau să par prea îndrăzneț sau… grăbit, începe el bâlbâindu-se ușor.
Fata îl privește din colțul ochilor, cu un amestec de curiozitate și ușoară iritare din cauza tăcerii lungi de până atunci. Totuși, continuă să-l asculte, simțind că urmează o întrebare importantă.
– N-ai vrea… știi, să mergem la mine în apartament? reușește el să spună, roșind brusc, vizibil jenat de propunerea sa.
Fata, surprinsă de abordarea lui timidă, își ridică privirea și îl privește fix pentru câteva momente, tăcând. Tensiunea crește în aer. Băiatul era aproape convins că a dat-o în bară și că nu va mai avea nicio șansă. Însă, spre surprinderea lui, fata izbucnește în râs.
– Să știi că nici în ruptul capului nu aveam de gând să accept o astfel de invitație, răspunde ea chicotind, dar acum… acum m-ai convins!
La ora de dirigenție, doamna profesoară, curioasă să afle mai multe despre carierele părinților, decide să îi întrebe pe elevi ce meserii au aceștia. Știa că, de obicei, răspunsurile elevilor sunt simple, dar în ziua aceea discuția a luat o întorsătură neașteptată.
– Ionescule, ce-i maică-ta? întreabă profesoara, zâmbind.
– Digital princess, doamnă! răspunde Ionescu cu mândrie. Doamna profesoară ridică o sprânceană, neînțelegând prea bine. Digital princess? Ce o mai fi și asta?
– Popescule, ce-i taică-tu? continuă ea, încercând să nu pară surprinsă.
– Influencer, doamnă! răspunde Popescu, uitându-se cu mândrie la colegi.
Profesora oftează ușor, din nou confuză, dar merge mai departe.
– Georgescule, ce-i tatăl tău?
– Content creator, doamnă! replică Georgescu, ca și cum asta era ceva ce toată lumea ar trebui să știe.
Profesoara începe să devină ușor frustrată. Ce naiba s-a întâmplat cu meseriile normale? Se simte dintr-o dată depășită de noile terminologii, dar nu renunță.
Ajungând la Bulă, își amintește că el are întotdeauna un răspuns neașteptat. Cu o mică speranță că măcar el va avea un răspuns simplu, profesoara întreabă:
– Bulă, ce-i taică-tu?
Bulă, cu un zâmbet larg, răspunde fără ezitare:
– Tot șomer, doamnă! Da’ io nu știu engleză…
Un bărbat stă în fața facturii de apă proaspăt sosite și își freacă fruntea de parcă tocmai a văzut o sumă imposibilă. După câteva momente de reflecție și o gură lungă de cafea, ridică telefonul și formează numărul companiei de apă. Încearcă să-și păstreze calmul, dar își simte tensiunea crescând cu fiecare secundă.
– Alo!? Compania de apă? zice el pe un ton puțin ironic, dar încercând să fie politicos. – Da, cu ce vă putem ajuta? răspunde o voce politicoasă de la celălalt capăt al firului. – Auziți? Din robinet, curge apă? întreabă bărbatul, ascunzând cu greu ironia. – Da, bineînțeles, domnule, doar ce altceva să curgă? răspunde operatorul, ușor confuz. – Hmmm… să vă întreb altfel. Voi sunteți siguri că e apă? insistă bărbatul, ridicând din sprânceană.
Operatorul, tot mai nelămurit, își verifică rapid fișa de probleme comune, dar nimic nu pare să corespundă cu această întrebare ciudată. – Da, domnule, e apă. De ce întrebați?
Bărbatul oftează adânc, ca și cum aștepta răspunsul, dar spera la altceva. – Păi, la prețul de pe factura pe care tocmai am primit-o, sincer să fiu, mă așteptam să curgă cel puțin Jack Daniel’s! răspunde el, pe un ton plin de sarcasm.
