Costică se întorcea acasă într-o seară, gândindu-se la ce urma să se întâmple. Își repetase discursul de zeci de ori pe drum, dar tot simțea că-i lipsește curajul. Într-un final, cu inima bătând ca un ciocan, intră în casă. Soția lui, Maria, stătea liniștită pe canapea, citind o revistă. El se apropie încet, trăgând adânc aer în piept.
– Draga mea, trebuie să-ți mărturisesc ceva, începu Costică cu o voce tremurată, încercând să pară cât mai spășit.
Maria ridică o sprânceană, fără să lase revista din mână.
– Ce-i, Costică? Ce-ai făcut iar? Ai spart ceva prin casă?
Costică înghiți în sec, și, plin de vinovăție, zise:
– Te-am înșelat… cu vecina noastră, cu Lenuța.
Maria încremeni, dar înainte să poată spune ceva, din dulap se auzi brusc o voce groasă și nervoasă:
– Na, lasă, că ajung eu acasă!! Îi dau eu lu’ nevastă-mea, de să mă țină minte…
Soțul se întoarce acasă mai devreme din delegație, fără să-și anunțe sosirea. Intră în casă pe vârfuri, sperând să-și surprindă soția cu ceva gătit sau poate pregătită pentru o seară romantică. Dar cum deschide ușa dormitorului, se oprește brusc în prag, cu ochii mari cât cepele.
În pat, nevasta lui, complet relaxată, stătea alături de un bărbat necunoscut. Când îl vede, soția nici măcar nu tresare. Se întoarce leneșă către el și, zâmbind într-un mod ironic, spune:
– Bine-ți mai șade, femeie’!
Soțul, complet bulversat și încercând să își adune cuvintele, rămâne blocat câteva secunde, privindu-i pe amândoi. Dar înainte să poată zice ceva, nevasta se întinde ca și cum ar fi la un SPA și adaugă:
– Deci, rămâne ăsta! Nu mai încerc altul. Am tot încercat și, sincer, ăsta e cel mai bun!
Doi țărani, care lucrau pe moșia unui mare lord, se întâlnesc într-o seară la cârciumă. După o zi lungă de muncă, se așază la o masă veche, înghesuiți de câteva pahare de tărie. Unul dintre ei, pe nume Gheorghe, era vizibil abătut. Cu sprâncenele încruntate și o expresie amară, părea că-l macină ceva serios.
– Ce ai, mă, de ce ești așa supărat? îl întreabă Ion, curios.
Gheorghe dă un oftat lung, ia o gură zdravănă de băutură și, cu o voce grea, începe să se confeseze:
– Hai să-ți zic ceva ce nu știai… Nevastă-mea se culcă cu lordul, mă!! Da’ și eu mă culc cu nevasta lordului…
Ion, care deja începuse să se clatine puțin de la tărie, se gândește câteva secunde și apoi izbucnește:
– Păi asta înseamnă că sunteți chit! De ce ești așa amărât, măi Gheorghe? Parcă totul sună corect.
Gheorghe își dă ochii peste cap, mai ia o gură de băutură și continuă, de parcă fiecare cuvânt îl apasă și mai tare:
– Cum să fim chit, mă? Nevastă-mea a făcut un copil cu lordul! Și nevasta lordului a făcut un copil cu mine!
Ion, tot mai confuz, se uită la Gheorghe cu o privire fixă și, după câteva secunde de tăcere, zice iar:
– Păi și? Asta chiar înseamnă că sunteți chit, Gheorghe. Fiecare a primit câte ceva, nu?
Gheorghe se ridică brusc de pe scaun, cu fața înroșită de indignare și-i răspunde pe un ton aproape disperat:
– Mă, tu ești prost sau te prefaci?! Cum adică să fim chit? Păi eu i-am făcut lui ditamai lordul! Și el ce mi-a făcut mie? Un țăran, mă! Un alt țăran!!
