După o lungă și pasională noapte de dragoste, el stătea relaxat, sprijinit pe pernele moi ale patului, savurând momentul. Lângă el, ea, zâmbind misterios, se întinde leneșă să-și tragă o pătură subțire peste umeri. Totul părea perfect, până când privirea lui cade pe noptieră și observă o poză încadrată frumos, care înfățișa un bărbat.
Se oprește brusc din visare. Mintea începe să-i lucreze: „Cine naiba e ăsta?”. Încearcă să-și păstreze calmul, dar curiozitatea îl macină.
– Este soțul tău? – întreabă el, cu o sprânceană ridicată și o urmă de îngrijorare în glas.
Ea se întoarce spre el, râzând încetișor:
– Nu, bleguțule.
Răspunsul ei relaxat îl face să respire ușurat, dar doar pentru câteva secunde. Mintea lui începe din nou să caute răspunsuri.
– Atunci, e iubitul tău? – întreabă el, mai relaxat, dar tot cu o urmă de suspiciune.
– Nu, da’ de unde! – îi răspunde ea, chicotind, în timp ce îi mângâie ușor brațul, parcă amuzată de îngrijorarea lui.
Acum chiar că nu mai înțelege nimic.
– E fratele sau tatăl tău? – întreabă el, sperând să clarifice odată misterul.
Ea se întoarce spre el și îi zâmbește enigmatic.
– Nu, nu, nu…
Respirația lui devine mai grea. Tensiunea din cameră crește, iar el nu mai poate suporta suspansul. Se ridică puțin în capul oaselor și întreabă, vizibil iritat:
– Păi atunci cine naiba e?!
Ea îl privește lung, lăsând o pauză dramatică. Apoi zâmbește larg și, cu un ton calm și satisfăcut, îi răspunde:
– Sunt eu… înainte de operație.
Un domn și o doamnă, îmbrăcați elegant, veseli și zâmbitori, intră într-un hotel de lux, ținându-se de mână ca doi îndrăgostiți. Încă din prima clipă, cei doi atrag atenția recepționerului, un bărbat prietenos și curios, mereu dornic să intre în vorbă cu oaspeții.
Bărbatul se apropie de recepție pentru a rezolva formalitățile de cazare. În timp ce completa formularele, recepționerul începe o conversație obișnuită:
– Bună seara! Mă bucur că ați ales hotelul nostru. Vă place cum arată?
– Da, e frumos, foarte elegant, răspunde bărbatul zâmbind.
Recepționerul continuă, curios să afle mai multe:
– Și sunteți căsătoriți, nu-i așa? Ați venit doar amândoi, ca doi porumbei, să scăpați de stresul de acasă.
Bărbatul ridică privirea, surprins de observația recepționerului:
– Extraordinar, domnule! Cum v-ați dat seama că suntem căsătoriți și că vrem să ne relaxăm?
Recepționerul își aranjează cravata și zâmbește larg:
– Oh, la experiența mea? E simplu. Am văzut verighetele, am văzut cum vă țineți de mână și cum vă priviți cu acea tandrețe aparte.
Femeia, care asculta din spate, chicotește încântată, iar bărbatul îi răspunde recepționerului cu un ton cald:
– Da, exact așa e. Ai dreptate.
Recepționerul, nedând semne că vrea să termine discuția, continuă:
– Văd că aveți multe bagaje. Stați mai mult timp?
– Da, o săptămână, răspunde bărbatul relaxat.
Recepționerul, cu un aer visător, adaugă:
– Ce romantic! Să aveți parte de un sejur minunat. Aveți copii?
Bărbatul răspunde, fără să stea pe gânduri:
– Da, avem copii.
Recepționerul, dornic de detalii, întreabă din nou:
– Și copiii cu cine au rămas atât de mult timp?
Bărbatul își ridică privirea, zâmbește șiret și răspunde fără să clipească:
– Ai mei au rămas cu nevastă-mea. De ai ei n-am întrebat. Probabil cu maică-sa sau cu bărbatu-său.
Primarul unui oraș, preocupat de scăderea în sondaje pe măsură ce alegerile se apropiau, stătea îngândurat la birou. După multe minute de frământări, își ridică privirea și îi zice soției:
– Dragă, trebuie să arătăm oamenilor că suntem la fel ca ei, că trăim printre ei și înțelegem nevoile lor. Știu ce vom face! Du-te mâine și fă-ți baie la baia publică a orașului. O să zică lumea: „Uite, doamna primarului stă la coadă ca toți oamenii, nu are privilegii!”
Soția, deși nu prea încântată de idee, acceptă cu jumătate de gură. A doua zi, îmbrăcată elegant, dar cu un prosop sub braț, merge la baia publică, hotărâtă să facă o impresie bună.
Ajunge acolo, dar imaginea pe care o găsește o lasă fără cuvinte: o coadă imensă, cabinele toate ocupate, oamenii vorbind zgomotos și agitați. Se așază la rând, încercând să pară răbdătoare, dar în același timp sperând că cineva o va recunoaște și îi va oferi un loc mai în față. Se foiește, își aranjează geanta, tușește discret, dar nimeni nu pare să îi acorde vreo atenție. Ba chiar mai rău, un bătrânel din spate îi spune:
– Doamnă, dacă tot stați, stați mai pe dreapta, să nu blocați trecerea!
Femeia începe să se enerveze. Dar tocmai atunci, din mulțime apare o prostituată locală renumită, îmbrăcată provocator, cu un prosop minuscul pe braț. Oamenii din coadă se dau imediat la o parte, aproape că îi fac covor roșu, iar ea intră direct în prima cabină liberă.
Soția primarului, deja roșie de furie, se duce glonț la șeful băii, care tocmai își sorbea calm cafeaua.
– Domnule, așa ceva e de neacceptat! Eu, soția primarului acestui oraș, am stat aici, la coadă, ignorată de toți, nimeni nu m-a lăsat în față, ba chiar am fost înghiontită. Și asta, asta… femeie, cum intră, cum toți o lasă prima! Ce fel de ordine aveți aici?!
Șeful băii, ridicând calm privirea și zâmbind ușor ironic, îi răspunde:
– Doamnă, înțeleg perfect supărarea dumneavoastră, dar trebuie să fiți înțelegătoare. Pe dumneavoastră vă așteaptă acasă doar domnul primar, pe ea… o așteaptă tot orașul!
