Banc: Eram într-un restaurant elegant, savurând liniștit o cafea -…

Banc: Eram într-un restaurant elegant, savurând liniștit o cafea -…

Eram într-un restaurant elegant, savurând liniștit o cafea, când o tipă absolut superbă s-a apropiat de masa mea. Avea un zâmbet fermecător și o privire care părea să lumineze întreaga încăpere. Inima a început să-mi bată mai repede, iar gândurile mele s-au îndreptat instantaneu spre ideea că norocul meu tocmai se schimbase.

Se oprește lângă masă și îmi aruncă o privire intensă, de parcă mă analiza atent. Emoționat, am înghițit în sec și, înainte să pot spune ceva, ea întreabă cu o voce catifelată:

– Ești singur?

În acel moment, timpul părea să se oprească. Mă gândeam că poate, doar poate, tocmai asistam la începutul unei povești de neuitat. Inima îmi bătea atât de tare încât credeam că toată lumea o poate auzi. Cu un zâmbet stângaci, i-am răspuns, încercând să par cât mai relaxat:

– Da…

Ea îmi zâmbește din nou, o clipă ce părea eternă, iar eu eram deja pe punctul de a mă gândi la cum ar arăta viitorul nostru împreună. Poate că destinul își făcea magia chiar acum, în acel restaurant banal. Dar imediat, ea completează fraza, trăgând de scaunul din fața mea:

– Atunci am să iau eu scaunul acesta…

Doi bărbați stau la o terasă, cu câte o bere rece în față, discutând despre viață, căsnicie și, inevitabil, despre soții. Conversația e destul de relaxată, până când unul dintre ei, cu un zâmbet misterios, își sprijină cotul pe masă și spune:

– Am avut noroc, frate, să dau peste cea mai bună soție din lume.

Celălalt, surprins de declarația asta sinceră, îi aruncă o privire plină de admirație. Își dă seama că nu e tocmai un compliment pe care îl auzi des la o masă între bărbați.

– Mă bucur pentru tine, zice el cu un zâmbet larg. Felicitări! Cum e să ai așa o norocoasă alături?

Primul bărbat oftează adânc, ca și cum ar cântări greutatea unei mari responsabilități. Își ia berea, o ridică lent, sorbind din ea ca să-și câștige câteva secunde de gândire.

– E… e minunat, cu adevărat, spune el cu o voce visătoare. E atentă, grijulie, gătește fabulos, nu mă stresează cu lucruri inutile… Pare aproape prea bun ca să fie adevărat.

Celălalt bărbat, intrigat, îl întreabă:

– Deci, care e problema? Sună ca un vis împlinit.

În acel moment, zâmbetul se transformă într-o grimasă nervoasă și primul bărbat, parcă împovărat de un secret greu de purtat, șoptește conspirativ:

– Da, dar trăiesc cu frica în sân să nu afle treaba asta și soțul ei!

DISTRIBUIE CU PRIETENII: