Soția, evident iritată și cu nervii întinși la maximum, începe să ridice tonul din ce în ce mai mult în timp ce se plimbă agitată prin bucătărie. Pe masă, o sticlă de apă începe să tremure ușor de la intensitatea discuției. Soțul stă pe canapea, aparent calm, cu o revistă în mână, dar știind bine că furtuna nu se va opri prea curând.
— Eu am cumpărat casa! — strigă ea din bucătărie, făcând gesturi largi, ca și cum fiecare cuvânt ar trebui să lovească mai tare. — Eu am ales mobila, eu am plătit mașina! Tot ce avem e datorită MIE!
Soțul, simțindu-se încolțit, își lasă încet revista jos și încearcă să se abțină de la un comentariu impulsiv, dar soția continuă, neobosită:
— Tu ce-ai avut înainte de căsătorie, ha?! Ce ai adus tu în relația asta?!
El se ridică ușor din fotoliu, se uită la ea cu un aer de om care tocmai a găsit răspunsul la o întrebare filozofică profundă și răspunde calm, dar ferm:
— Liniște.
Doi copii stau pe o bancă în parc, jucându-se cu niște pietricele. După ce termină de construit o „fortăreață”, încep să discute despre lucruri care li se par curioase în lumea lor de copii. După un timp, unul dintre ei, mai curios din fire, întreabă pe neașteptate:
— Tu… i-ai surprins vreodată pe părinții tăi făcând dragoste?
Celălalt copil, puțin jenat, se scarpină în cap și își mută privirea către pământ. După o mică pauză, răspunde șoptit, dar cu o expresie ușor confuză pe față:
— Pe tata, niciodată… dar pe mama… de câteva ori!
Dimineața începea obișnuit, cu mirosul de cafea proaspătă și sunetul pâinii prăjite în aer. Soția mea, apetisantă ca întotdeauna, se mișca prin bucătărie, îmbrăcată lejer într-un T-shirt scurt, același în care dormise. Părea o zi normală, cu obișnuitul mic dejun: patru ouă fierte moi, pâine prăjită cu unt și suc de portocale. Însă ceva era diferit în aer. Între o felie de pâine și un ou clocotind în apă, s-a aplecat misterios spre mine.
— Ar trebui să faci dragoste cu mine chiar acum, începând din acest moment! — a spus ea cu un ton ferm, dar seducător.
Am rămas mut. Oare am auzit bine? Mi-am frecat ochii, parcă încercând să mă asigur că sunt treaz și nu mai visez. Eram sigur că încă mai dorm. Dar nu, era real. Ziua mea norocoasă tocmai începuse!
Cu ochii mari de entuziasm, am îmbrățișat-o cu un zâmbet larg, încercând să mă mișc rapid și să profit de moment. Am fost acolo, pe masa din bucătărie, în mijlocul pâinilor prăjite și sucului de portocale, într-o explozie de pasiune. Totul s-a petrecut atât de repede și intens, încât abia dacă am apucat să realizez cât de neașteptat fusese.
La final, ea m-a privit tandru, cu un zâmbet în colțul gurii, și mi-a șoptit:
— Mulțumesc!
Apoi, într-o mișcare rapidă, și-a aranjat tricoul care-i rămăsese undeva pe la gât și s-a întors brusc spre aragaz, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Încă fermecat și un pic derutat, mă uitam la ea cum își continua rutina. Nu m-am putut abține și am întrebat:
— Ce a fost asta?
Ea, fără să se întoarcă, mi-a răspuns calm și simplu:
— S-a stricat cronometrul și nu știam cât timp să fierb ouăle.
