Într-un compartiment de tren, două tinere cochete stăteau alături de o băbuță care croșeta liniștită, concentrată la lucrul ei. Trenul mergea legănat, iar fetele, animate de discuție, încep să-și împărtășească visele despre bărbatul ideal.
Prima domnișoară, cu o privire visătoare, își întinde picioarele și spune:
– Eu îmi doresc un bărbat tânăr, frumos, cu apartament și mașină, cu diplomă de inginer, cu loc de muncă bine plătit și, la pat, să fie – că tot suntem în tren – ca un accelerat!
Cealaltă fată, zâmbind cu subînțeles, adaugă:
– Hmmm… pe lângă ce ai spus tu, eu îmi doresc să aibă și o vilă la munte și una la mare, să mă răsfețe și, la pat, să fie – că tot suntem în tren – ca un rapid! Fără întârzieri, dar intens!
Băbuța, care părea să nu le asculte, ridică încet privirea de la croșetă, își pune ochelarii pe nas și, cu un zâmbet șiret, spune:
– Apăi, dragile mele, dacă aș mai fi tânără, nu m-ar mai interesa nici apartament, nici mașină, nici diplomă, dar mi-aș dori ca la pat să fie – că tot suntem în tren – ca un marfar!
Fetele se uită una la alta, nedumerite.
– Vai, bunico! Dar marfarul e murdar, vechi și plin de rugină!
Băbuța râde pe sub mustăți, își aranjează basmaua și spune, mândră de înțelepciunea ei:
– Da, mamă, da’ e lung, staționează mult timp în gară… și mai face și manevre!
Un tânăr vroia să-i cumpere iubitei sale un dar, și nu prea știa ce pentru că erau de putina vreme împreună. După ce s-a gândit cu grija, a ales să ia o pereche de mănuși ca fiind cadoul cel mai potrivit: romantic, dar nu prea personal.
Însoțit de sora mai mica a iubitei, s-a dus la magazin și a cumpărat o pereche de mănuși albe. Sora și-a cumpărat o pereche de chiloți. În timp ce-i împachetă, vânzătoarea a încurcat pachetele, așa că sora a luat mănușile iar tânărul a luat chiloții.
Fară să verifice conținutul, el a expediat pachetul iubitei sale împreună cu următorul mesaj:
„Am ales acest dar pentru că în timp ce ne plimbam seara prin parc am obsevat că nu obișnuiești să porți așa ceva. Daca n-ar fi fost sora ta aș fi ales modelul mai lung, cu nasturi, dar ea poarta modelul scurt, care se da jos mai ușor.
Chiar daca culoarea e mai pastel, nu se murdăresc ușor. Vânzătoarea mi-a arătat că și ea poarta aceeași culoare și chiar după o purtare de trei săptămâni arătau încă bine. Am pus-o să încerce perechea pe care am cumpărat-o pentru tine și îi venea minunat.
Aș vrea să fiu lângă tine să te ajut prima oara cu îmbrăcarea lor; sunt gelos că alti bărbați vor atinge mătasea lor delicata inaite de a te vedea din nou. După ce te dezbraci, amintește-ți să sufli înăuntru puțin pentru că altfel vă rămâne umezeala ce se formează în timpul purtării. Ah, de cate ori o voi sărută în anul care vine!
Sper că vineri seara când ne vom întâlni îi vei purta numai pentru mine.
Cu toată dragostea!
P.S. Am auzit că ultima moda e să nu se traga chiar până sus, că să se vadă puțin blănita.
Era o dimineață liniștită de Paște, iar judecătorul, binedispus după masa copioasă și câteva zile libere, intră în sala de judecată fluierând ușor. Se așază comod în scaun și, într-o dispoziție relaxată, îl privește pe acuzatul din fața lui, un bărbat aparent nevinovat, dar cu o privire ușor vinovată.
Judecătorul își drege vocea și întreabă:
– Ei, spune-mi, de ce ești acuzat?
Acuzatul, vizibil emoționat, își aranjează cămașa și răspunde, încercând să pară cât mai convingător:
– Domn’ judecător, eu doar mi-am făcut cumpărăturile de Paște… poate un pic prea devreme.
Judecătorul, surprins, ridică o sprânceană și își pune ochelarii pe nas:
– Asta nu e nicio crimă, omule! Cu cât înainte?
Acuzatul se foiește, își drege glasul și spune, dându-și ochii peste cap:
– Ei… cam înainte de deschiderea magazinului.
