La vamă ajunge și badea Gheorghe cu o căruță plină de butoaie. Vameșul îl întreabă ce are în butoaie. Badea îi răspunde simplu: apă.
– Nu se poate, nu te cred, tu ascunzi ceva bade!
– Nu, pe cuvântul meu!, zice badea.
– Am să gust din fiecare butoi.
Așa și facu’. După degustare, vameșul își dă seama că badea are într-adevăr apă în butoaie.
– Bade ai dreptate, ești liber să pleci, dar poți să-mi spui de ce duci tu apă peste graniță?
– La noi în sat e un obicei: După ce speli mortu’ să duci apa cât mai departe.
