Bulă și Bubulina se plimbau cu mașina prin satul lor natal, rememorând tinerețea. O zi frumoasă de primăvară, cer senin, câmpuri înverzite – exact cum le plăcea lor. La un moment dat, Bulă încetinește brusc și spune entuziasmat:
– Bubulino, oprește-te un pic din povestit! Uite locul ăsta! Îți amintești? Aici am făcut noi prima oară dragoste!
Bubulina se uită pe geam și zâmbește nostalgic:
– Da, Bulă, cum să uit? Gardul ăsta e martorul nostru de la prima oară.
Bulă își freacă mâinile, deja cu un plan clar în cap:
– Ce zici, dragă? Hai să o mai facem o dată, să retrăim momentele alea!
Bubulina, amuzată de entuziasmul lui, acceptă:
– Hai, Bulă, că doar o viață avem!
Opresc mașina pe marginea drumului, coboară și se duc spre gard. Pe măsură ce reiau activitatea de odinioară, Bubulina devine din ce în ce mai zgomotoasă, țipând de parcă ar fi fost o scenă dintr-un film. Se agăța de gard, îl zgâria pe Bulă și, la un moment dat, leșină complet.
Bulă, puțin panicat, dar și mândru de „efectul” pe care îl avea asupra ei, o ia în brațe, o urcă în mașină și pleacă mai departe.
După vreo 30 de minute, Bubulina își revine, respirând greu. Bulă, cu un zâmbet larg și o privire plină de satisfacție, îi spune:
– Dragă, ai fost excepțională! Nici prima dată n-ai fost așa… pasională și intensă!
Bubulina, încă amețită, îi răspunde cu o voce slabă, dar plină de umor:
– Ai dreptate, Bulă. Prima dată gardul nici măcar nu era electric!
Soția intră grăbită în casă, cu brațele pline de cumpărături, și, imediat ce închide ușa, zărește o albină bâzâind amenințător în colțul camerei. Se oprește brusc și lasă plasele pe podea, cu ochii mari de spaimă.
– Draaagăăăă! strigă ea cu o voce plină de panică.
Din sufragerie, soțul răspunde leneș, cu telecomanda în mână:
– Ce-i, iubito? Ai mai luat iarăși ceva ce nu ne trebuie?
– Nu-i vorba de cumpărături! Avem o albină în casă! Una mare și rea! Vine spre mine!
Soțul, fără să-și mute privirea de la televizor:
– Ei, las-o în pace, că pleacă singură.
Soția, indignată și aproape să calce pe plasele căzute:
– Pleacă singură?! Până atunci mă poate înțepa! Auzi, avem vreun spray să omor albina asta?
Soțul oftează, se ridică fără chef și se duce spre bucătărie:
– Cred că e un spray sub chiuvetă, dar parcă scrie că-i pentru furnici…
Soția, cu o expresie hotărâtă și dramatică:
– Adu-l încoace! Nu-i arăt eticheta!
O gospodină își întâlnește prietena cea mai bună la piață, fiecare cu câte o plasă plină de legume proaspete. După ce fac schimb de rețete și câteva bârfe rapide, gospodina își descarcă oful:
– Dragă, nu știu ce să mă fac cu soțul meu… Nu e un bărbat rău, dar parcă nu mai exist pentru el! În fiecare seară, vine de la lucru, se așază pe fotoliu și atâta știe să întrebe: „Ce avem astăzi la masă?”
Amica ridică o sprânceană, intrigată, și, după un moment de gândire, îi răspunde cu un aer conspirativ:
– Fata mea, bărbații ăștia sunt niște creaturi simple. Trebuie doar să le trezești curiozitatea… Uite ce faci: înainte să vină acasă, îmbracă-te într-o lenjerie neagră, sexy, dar și un pic misterioasă. Poartă și o mască neagră, din aceea provocatoare, ca să-l dai pe spate!
– Crezi tu că merge? întreabă gospodina, sceptică.
– Sigur merge! Încearcă și ai să vezi!
După o săptămână, cele două se întâlnesc din nou la piață. Amica abia aștepta să audă vești bune:
– Ei, dragă, cum a fost? Ce s-a întâmplat? A reacționat cum sperai?
Gospodina oftează adânc și ridică din umeri:
– Păi, s-a întors acasă, eu i-am deschis ușa îmbrăcată exact cum m-ai sfătuit: lenjerie neagră, ciorapi plasați, mască… tot tacâmul!
– Și? Și? întreabă prietena, nerăbdătoare.
Gospodina continuă cu o voce amuzată, dar ușor resemnată:
– A stat o clipă, s-a uitat lung la mine și a zis: „Hei, Zorro, ce-avem de mâncare în seara asta?”
