– Îi urăsc pe toți foștii iubiți ai soției! zise el oftând, stând la bar cu un pahar de bere în mână, privirea pierdută și o ușoară amărăciune în glas.
Prietenul său, care tocmai își sorbea berea liniștit, ridică din sprânceană intrigat:
– De ce? Ești gelos pe ei sau ce?
– Nu… nu-i vorba de gelozie, răspunse el, privindu-și paharul ca și cum ar căuta un răspuns în spuma albă. Dar dintre toți, eu sunt ăla care s-a însurat cu ea! adaugă cu o grimasă amuzată și plină de autoironie.
Prietenul începe să râdă:
– Asta-i tare, mă! Deci nu ei sunt fraierii, ci tu?
– Exact! replică el, ridicând paharul în aer ca și cum ar face un toast. Eu am tras lozul câștigător… sau mai bine zis, lozul necâștigător! Cei dinaintea mea au plecat liniștiți, fără obligații, fără socră-mii la masă duminica, fără certuri despre cine lasă șosetele pe jos!
Prietenul continuă să râdă, iar el își dădu capul pe spate, terminându-și paharul:
– Da, ce să zic… norocul meu!
– Vezi, măcar ai ceva de povestit! Ești singurul care poate zice că a trecut prin toate „etapele”!
– Da, așa e, dar dacă mă mai întreabă cineva de ce i-am urât pe foști, răspunsul meu e simplu: pentru că ei au știut când să fugă!
La secția de Poliție, o femeie îngrijorată stă în fața biroului inspectorului, ținându-și poșeta strâns la piept. Cu ochii în lacrimi, începe să povestească:
– Domnule inspector, soțul meu s-a dus ieri la piață după cartofi și… și nu s-a mai întors! Îl aștept de ore întregi, am sunat la toți prietenii lui, la vecini, am bătut în toate ușile, dar nimeni nu știe nimic. Am început să mă îngrijorez rău de tot…
Polițistul, un bărbat trecut de prima tinerețe, își îndreaptă privirea calmă către ea, apoi își ia pixul de pe birou:
– Aha… deci a plecat ieri după cartofi. Înțeleg. Dar să-mi spuneți, ce planuri aveați pentru cină?
Femeia, nedumerită de întrebare:
– Cum adică, domnule? Planuri? Păi, voiam să fac tocăniță, ca în fiecare marți. Doar de asta s-a dus să cumpere cartofi!
Polițistul ridică o sprânceană și notează ceva în carnețel:
– Am înțeles. Dar totuși, să zicem… ați încercat să gătiți altceva? Un orez, o supă?
Femeia, și mai confuză:
– Altceva? Păi… n-am mai avut timp de altceva! Cum să gătesc altceva când bărbatul meu n-a mai venit acasă?
Inspectorul zâmbește ușor, se oprește din scris și, cu o privire serioasă, concluzionează:
– De ce nu gătiți și dumneavoastră altceva?
Un bărbat își sună prietenul, cu o voce gravă, dar parcă ușor triumfătoare:
– Băi, tocmai ce-am venit de la pescuit, zise el oftând adânc.
Prietenul, surprins de tonul serios, îl întreabă curios:
– Și? Cum a fost? Ce-ai prins? A tras ceva?
– Da, am prins… soția cu amantul, răspunse bărbatul cu o ironie amară.
