Banc: Incă îmi țin nevasta trează toată noaptea! –

Banc: Incă îmi țin nevasta trează toată noaptea! –

Doi pensionari, prieteni de-o viață, stăteau pe o bancă în parc, bucurându-se de o zi însorită și povestind despre viața lor, așa cum făceau de fiecare dată când se întâlneau. După ce discutaseră despre vreme, politică și medicamente, unul dintre ei, Ion, aruncă o privire șireată către celălalt, Gheorghe, și îi spuse, cu un aer mândru:

– La 85 de ani ai mei… încă îmi țin nevasta trează toată noaptea!

Gheorghe, surprins și puțin invidios, se uită la el cu ochii mijiți de curiozitate și întrebă:

– Serios? Dar cum reușești, bre Ioane? La vârsta noastră e tot mai greu cu trezitul, darmite cu altceva…

Ion se scărpină după ceafă, zâmbind misterios.

– Păi, până la miezul nopții fumez! Apoi, până dimineața, tusesc!

O băbuță energică, trecută bine de 70 de ani, alunecă pe scările din fața blocului într-o dimineață ploioasă. În urma căzăturii, își fractură piciorul și, în durerea ei, fu ajutată de vecini să ajungă la spital. Acolo, doctorii au intervenit rapid, iar operația a fost un succes. După ce și-a revenit puțin, doctorul, un bărbat tânăr și serios, îi dădu câteva recomandări stricte:

– Doamnă, operația a reușit, dar trebuie să fiți foarte atentă. Timp de patru săptămâni, să nu urcați deloc scările. Vă rog să respectați cu strictețe asta.

Băbuța dădu din cap cuminte și plecă acasă. Zilele trecură, iar bătrânica, obișnuită cu un stil de viață activ, începu să se plictisească. Vecinii o vedeau zilnic pe geam, mai întâi cu cracul în ghips, apoi sprijinindu-se în baston, dar tot pe acolo. Într-o zi, însă, lucrurile au luat o întorsătură amuzantă.

La exact o lună după operație, doctorul primește un telefon:

– Alo, domnule doctor, sunt eu, băbuța cu piciorul rupt…

– Da, doamnă! Cum vă simțiți? Sper că ați respectat indicațiile și nu ați urcat scările…

Cu o voce disperată, băbuța îi răspunse:

– Păi, domnule doctor, tocmai asta e! Că de urcat, n-am mai urcat deloc, dar acum pot să cobor scările, vă rog frumos? Că m-am săturat să tot urc și să cobor pe burlan!

După o nuntă fastuoasă și o lună de miere petrecută într-un loc exotic, cei doi proaspăt căsătoriți se întorc acasă, unde îi așteaptă viața de cuplu și primele momente în care încep să-și construiască împreună rutina de zi cu zi. Seara, în timp ce despachetau valizele, soția, încă plină de entuziasm și romantism, se uită visătoare la soțul ei, care încerca să desfacă o valiză care refuza să se închidă.

– Iubitule, îți dai seama? Vom sta împreună toată viața! spuse ea cu o voce plină de emoție, imaginându-și viitorul lor plin de fericire și momente împărtășite.

Soțul, prins cu valiza care părea că nu vrea să coopereze și după ce încercase de zeci de ori să o închidă, se oprește pentru o clipă, se ridică și o privește atent, încercând să-și dea seama dacă a auzit bine.

– Ei, hai… deja trecem la amenințări?!?

DISTRIBUIE CU PRIETENII: