Într-o dimineaţă, se sculă ursul bucuros… Îşi puse o şapcă pe cap, un cercel în nas şi pleacă către vulpe pentru a-i da o „cârjă”. Pe drum se întâlneşte cu lupul:
– Un’ te duci mai ursule?
– Mă duc să dau o „cârja” vulpii! Vii şi tu?
– Hai că vin!
Îşi puse şi lupul un cercel şi plecară amândoi. Pe drum se întâlnesc cu iepuraşul:
– Încotro vă-ndreptaţi?
– Mergem să dăm o „cârja” vulpii! Vii şi tu?
– Da vin.
Îşi puse o şapcă şi plecară. Când au ajuns, primul a intrat ursul. Se aude:
– Ahh! Ahh! Uhh!
Lupul Şi cu iepuraşul îl întreabă:
– I-ai dat o „cârja”?
– Da şi ce i-am dat!
Intră lupul. Se aud aceleaşi sunete (ahh uhh…) iese şi el tot transpirat şi zice şi el a dat o „cârja”. Intră Iepuraşul. Se aude:
– AAAAAAAAAA! BuFF!
Iese şi iepuraşul afară. Ursul întreabă:
– Ia-i dat o „cârja”?
– Nu! I-am dat cu scaunu’, că nu aveam „cârja”!
