Într-o zi, soțul se întoarce acasă mai devreme decât de obicei, cu gândul de a-i face o surpriză soției. Însă, odată ce deschide ușa, surpriza este a lui: o găsește pe nevastă-sa în pat cu amantul ei, un bărbat necunoscut, dar destul de încrezător.
Soțul, cunoscut printre prieteni ca fiind un om relativ calm, se stăpânește și îi spune amantului cu o voce liniștită, dar fermă:
— Uite, hai în camera cealaltă să discutăm ca doi bărbați. Fără scandal, fără dramă.
Amantul, bucuros că nu va fi pus în fața unei confruntări violente, acceptă imediat și îl urmează pe soț în camera de alături. În timp ce trece pe lângă soție, amantul îi aruncă o privire plină de speranță, dar și de teamă, căutând în ochii ei o promisiune de susținere.
Odată ajunși în cameră, soțul închide ușa cu grijă, asigurându-se că soția nu aude planul lor. Se întoarce spre amant și îi zâmbește ușor.
— Fii atent ce facem, îi spune el. Voi trage două focuri de armă în aer. După asta, ne vom preface că suntem morți. O să vedem la cine vine prima nevastă-mea. Ăla rămâne cu ea.
Amantul, neavând de ales, dar și ușurat că nu va fi împușcat în realitate, acceptă planul. Soțul scoate un pistol cu capse, îndreaptă arma spre tavan și trage două focuri. Imediat, cei doi bărbați se prăbușesc pe podea, prefăcându-se morți, cu gândul că soția va alege pe unul dintre ei.
Timp de câteva momente, se aude doar ticăitul ceasului și respirațiile lor reținute. Tăcerea este întreruptă brusc de un zgomot din camera de vizavi. Se aude cum scârțâie ușa dulapului și o voce feminină, plină de nervozitate, strigă:
— Costele, ieși de sub pat că s-au împușcat dobitocii ăștia!
Într-o pădure liniștită, se zvonește că urmează să se deschidă un nou supermarket, primul de acest fel în împărăția animalelor. Toate animalele sunt entuziasmate, visând la toate bunătățile pe care le vor găsi pe rafturi. În ziua deschiderii, încă de la primele ore ale dimineții, se formează o coadă uriașă la intrare. Toate animalele își așteaptă cu nerăbdare rândul: elefantul, girafa, leul, porcul mistreț… toți sunt acolo.
În cele din urmă, după ce toți au ajuns și s-au așezat la coadă, lupul, vulpea și ursul, cunoscuți pentru metehnele lor, ajung ultimii, bombănind că au stat până târziu la „clubul” lor din pădure.
Deodată, iepurele, care, de obicei, era un exemplu de cumințenie, apare dintr-o parte, hotărât să treacă de toate animalele și să ajungă primul la ușile supermarketului. Cu coada zburlită și ochii strălucitori de nerăbdare, se strecoară printre picioarele masive ale ursului.
Ursul, care abia se încălzea după o noapte lungă de veghe la stele, se uită în jos și vede micul iepuraș că-l ia la înaintare. Ursul, enervat, îi blochează calea cu un picior uriaș și îl ridică de urechi.
— Unde te grăbești, măi urechiatule? Întreabă ursul cu un rânjet malefic.
Iepurele, cu inimioara bătând ca un toboșar neexperimentat, abia reușește să scape din strânsoarea ursului. Se gândește: „Dacă trec și de ăsta, sigur sunt în față!”
Însă, cum își reia cursa, dă de vulpe, care deja scrâșnea din dinți la gândul că va trebui să aștepte mai mult. Vulpea, cu gura plină de zâmbete false, îi taie calea și îi aruncă o privire tăioasă.
— Stai puțin, urecheatule, nu te-ai săturat să sari peste rând? zice vulpea, iar în următorul moment, cu ghearele ascuțite, îl țintuiește la pământ.
Iepurele reușește, cu greu, să scape din ghearele vulpii, dar în fața lui stă lupul, care nu mai avea răbdare să-și ia „gustările speciale” din magazin. Lupul, cu blana zburlită și colții la vedere, îi sare în față.
— Hei, iepure, nu crezi că ai sărit cam multe cozi azi? îi spune lupul, pregătindu-se să-l pună la respect.
Dar iepurele, cu blana ciufulită și cu ultimele resurse de energie, strigă la lup, la vulpe, la urs și la toate animalele din coadă:
— Să mor dacă mai deschid magazinul astăzi!
