Ion și Maria, doi țărani simpli, se hotărăsc într-o zi să-și încerce norocul în America. Problema? Aveau bani doar pentru un singur bilet. După lungi discuții, Maria pleacă prima, cu promisiunea că îi va trimite bani și lui Ion, ca să i se alăture cât mai curând.
După doar o săptămână, Ion primește o scrisoare cu 1000 de dolari. Fericit, începe să viseze la reîntâlnirea cu Maria. La scurt timp, mai vine o scrisoare, dar de data asta cu 2000 de dolari. „Ce nevastă harnică am!”, își spune Ion. Peste alte câteva zile, primește 5000 de dolari. Ion e din ce în ce mai uimit, dar și mândru. „Femeia mea s-a descurcat fantastic în America!”, își zice el. În final, vine o altă scrisoare, cu 8000 de dolari, apoi 10.000!
Nerăbdător să o vadă, Ion strânge și el ceva bani și pleacă fără să o anunțe, gândindu-se să îi facă o surpriză. Ajuns în America, află adresa hotelului unde stă Maria și se duce glonț acolo. Urcă în grabă scările, bate la ușă, dar, neprimind răspuns, intră direct.
Surpriză! O găsește pe Maria în pat cu un bărbat , care părea mai degrabă un om de afaceri decât un țăran ca ei.
Ion, cu ochii măriți de furie, începe să strige:
– Mărie, ăsta ți-a dat mia de dolari pe care mi-ai trimis-o?!
Maria, puțin speriată, răspunde:
– Da, Ion, el mi-a dat!
– Și cei 2000 de dolari, tot de la el vin?
– Da, tot el mi i-a dat.
– Și cei 5000 și cei 10.000 de dolari, tot el?
– Da, Ion, tot de la el sunt!
Ion, calmându-se brusc și schimbând tonul, oftează și zice:
– Învelește omul, fă, că răcește!
Gheorghe și Costel stau pe banca din fața casei, sorbind din câte un pahar cu țuică, când Gheorghe observă că vecinul său e mai abătut decât de obicei.
– Ce ai, vecine, de ești așa supărat? – întreabă Gheorghe, ridicând din sprâncene.
Costel oftează adânc și spune:
– Eh, l-am împrumutat pe Ion cu 200.000 de dolari ca să-și facă o operație estetică.
Gheorghe se uită mirat:
– Și ce s-a întâmplat? Nu îți mai dă banii înapoi?
Costel clatină din cap, mai dă o gură de țuică și răspunde cu un oftat prelung:
– Nu, mă, Gheorghe… Problema e că nu-l mai recunosc!
Discuție între doi foști soți, întâlniți întâmplător la o cafenea:
Ea, cu un zâmbet nostalgic:
– Știi, chiar dacă am divorțat, vreau să îți spun ceva. Cât am fost căsătorită cu tine, am trăit unele dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Deci nu pot să uit noaptea aia de la Brașov!
El, surprins și confuz, își încruntă sprâncenele:
– Care noapte de la Brașov? Noi n-am fost împreună niciodată la Brașov.
Ea, zâmbind enigmatic:
– E adevărat, n-am fost împreună. Dar eram căsătorită cu tine.
Într-o dimineață, pe la șase și jumătate, Bulă se trezește buimac și simte un miros apetisant venind din bucătărie. Fără să stea pe gânduri, merge să vadă ce se întâmplă.
Bubulina, cu șorțul pe ea, era ocupată să pregătească niște ouă ochiuri și cafea. Bulă, încă somnoros, o privește și îi zice:
– Draga mea Bubulina, pot să te întreb ceva?
Bubulina, fără să-și ridice privirea de la tigaie, răspunde calmă:
– Sigur, Bulă, întreabă-mă orice, dar repede, că se prăjesc ouăle!
Bulă se scarpină după ceafă, încercând să găsească momentul potrivit:
– Bubulino, când o să mănânc și eu micul dejun în pat?
Bubulina pune tigaia pe foc, se întoarce spre el și îl fixează cu o privire ironică:
– Bulă, o să mănânci micul dejun în pat când o să fii în spital.
